x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Soţie model

de Luminita Ciobanu    |    19 Mai 2008   •   00:00

S-au întîlnit în momente grele, atît pentru unul cît şi pentru ce­lă­lalt. De aproape 23 de ani sînt nedespărţiţi.

S-au întîlnit în momente grele, atît pentru unul cît şi pentru ce­lă­lalt. De aproape 23 de ani sînt nedespărţiţi.

 
Bebe Mihu, soţul Mariei Dra­gomiroiu şi-a amintit cu drag de ziua în care destinul i-a îndreptat paşii spre fata frumoasă, cu părul lung care-i săgetase inima cînd a văzut-o cîntînd la televizor. “Maria este norocul vieţii mele. La mine a fost o dragoste la prima vedere. Eu eram director de casă de cultură, la Ţicleni, în judeţul Gorj. Lucram cu marii artişti ai vremii respective: Maria Ciobanu, Irina Loghin, Jean Constantin, pentru că aveam autofinanţare la casa de cultură. Într-una din seri am văzut-o pe Maria la televizor. Mi s-au lipit ochii de ecran! Numele, sincer să fiu nu i l-am reţinut dar mi-a rămas în imagine acea fată frumoasă cu părul lung. Într-una din zile, în călătoriile mele prin Bucureşti, cînd veneam să contactez artişti, am căutat-o”, îşi aminteşte soţul interpretei.


MODEL.
“În 83 am organizat primele spectacole cu ea. Am făcut cîteva zile de turneu. Ne-am revăzut în ‘85. Eram divorţat. Nu ştiu, parcă presimţeam că destinele noastre se vor uni. Mi-am pus în gînd de atunci: «Doamne, am să fac tot ce pot ca ea să fie mare!» Am văzut în ea nişte calităţi, ca organizator, ca impresar, care trebuie să observe aceste valori la un artist, atunci cînd este mic, nu cînd este mare! După aceea am început să cunosc omul Maria Dragomiroiu care este un om extraordinar. Nici nu mă gîndeam să întîlnesc o asemenea femeie. Mă consider un mare norocos avînd-o pe Maria soţie, pentru că este o soţie model, o mamă model, gospodină model! Mă simt tare fericit, împlinit, iar familia noastră este unită datorită ei. Nu suportă să discutăm contradictoriu în casă. Nu este de acord ca eu şi copiii să avem păreri opuse nici în privinţa unei chestiuni de afaceri. Iubeşte curăţenia, îi place să ajute foarte mult oamenii. Începe cu neamurile. Se mulţumeşte cu puţin şi îi place să muncească. De majoritatea contractelor ei mă ocup eu. D multe ori e obosită şi vreau să o prezint ocupată. Dar simte. Iar de vreo 16-17 ani abordez o altă metodă. În postul Paştelui şi postul Crăciunului plecăm în afara ţării. Diaspora. E concediul nostru. De luni pînă joi stăm liniştiţi iar în week-end avem seri româneşti. Mergem cu prietenele ei, cu Mirabela Dauer, cu Mădălina Manole, dăm iama prim magazine. Este o femeie foarte modestă. Ia lucruri simple, dar ştie să le poarte, să le combine. Dar dorul de casă ne îndeamnă să ne întoarcem repede”.

 

Devotată cântecului popular

“Tot ceea ce face este pentru familie, dar uneori ar trebui să se gîndească un pic mai mult şi la ea. Mama nu ştie ce e acela un concediu. Tot timpul: muncă, muncă şi iar muncă. Îmi doresc să înţeleagă că şi ea are nevoie de odihnă şi recreere. Mi-ar plăcea tare mult ca mama împreună cu Bebe, tatăl meu, să plece măcar o dată pe an într-o minivacanţă, doar ei, doi, unde să se relaxeze în adevăratul sens al cuvîntului şi să uite de problemele cotidiene”, îşI exprimă speranţa fiul Mariei Dragomiroiu, Mircea.

 

Apreciată şi iubită de public

“Mama este o persoană foarte ordonată, uneori chiar exagerată, ceea ce recunoaşte şi ea. Nu-i place deloc deranjul şi pentru mine nu e de mirare că indiferent cît este ceasul sau ce zi este s-o găsesc dînd cu aspiratorul, spălînd cu mopul prin casă sau măturînd prin curte. Făcînd curat şi trebăluind toată ziua ea spune că aşa se simte cel mai bine, că acest lucru o linişteşte foarte tare. Iubeşte foarte mult natura, florile… Îi place extrem de tare pri­mă­vara cînd totul prinde viaţă şi o deprimă zilele înnorate şi ploioase. Mama este o persoană căreia nu-i place să se certe, nu-i plac discu­ţiile aprinse şi este fericită cînd există ar­mo­nie în jurul ei. Singurul motiv de nemulţumire al mamei mele faţă de mine a fost şi este că sînt cam dezordonat cu lucrurile mele (cărţi, casete, CD-uri… haine). Sînt mîndru de mama mea atît pentru calitatea ei de părinte cît şi de ceea ce a realizat pe plan profesional. De cîte ori am ocazia să merg cu ea la vreun spectacol sau orice fel de alt eveniment mă simt mîndru de faptul că mama mea este atît de apreciată şi de iubită de foarte multă lume”, ne destăinuie Mircea Dragomiroiu.

 

Un cîntecel de suflet, cu drag…

“În curînd voi fi şi eu părinte şi îmi doresc ca şi eu, la rîndul meu, să ştiu şi să pot dărui atîta dragoste şi sacrificiu de sine, aşa cum a făcut ea pentru copiii ei. Şi acum, ca şi atunci cînd eram copii de 8 Martie, ziua mamei, îi cîntăm eu şi sora mea, mereu, acelaşi cîntecel pe care ea îl primeşte cu toată dragostea şi nu-şi poate stăpîni emoţiile de bucurie şi fericire – «E ziua ta, mămico, /În dar ţi-am adus inima,/ Şi, crede-mă, mămico,/ Un dar mai frumos nu se putea…», adaugă fiul interpretei.

×