De ce a treia Ediţie de Colecţie cu CD dedicată Mariei Tănase? În primul rînd, pentru că e Maria Tănase şi oricîte selecţii din muzica ei am face, tot nu ajung
De ce a treia Ediţie de Colecţie cu CD dedicată Mariei Tănase? În primul rînd, pentru că e Maria Tănase şi oricîte selecţii din muzica ei am face, tot nu ajung. În al doilea rînd, rangul vocii ei în muzica românească pretinde încă o ediţie. În al treilea rînd – şi ne oprim aici cu enumerarea –, acest ultim CD conţine ceva mai puţin obişnuit: patru cîntece populare româneşti cîntate de Maria Tănase în limba franceză. Vom constata cu bucurie interpretarea cu nimic mai prejos decît a lui Edith Piaf şi cît de european sună, de exemplu, o doină oltenească în limba lui Voltaire! Un prilej de a ne privi cu mai mult respect pe noi înşine... În 1936, Maria a făcut primele înregistrări de probă, pe discuri de patefon, la Casa Columbia. Se pare că însuşi Constantin Brăiloiu a supravegheat operaţiile. Maria a cîntat “Neghinuţă neagră” şi “Şi-ar fi bătut Dumnezeu”, acompaniată de un pian, un clarinet şi un taragot. Apoi a înregistrat “Măicuţa m-a măritat”, fiind ajutată de un mare pianist de jazz, compozitor şi dirijor evreu, Theodor Cosma (Zwiebel). Acompaniamentul tipic de jazz, peste care unduieşte o melodie cu tentă folclorică, era, la acea dată, o revoluţie în muzica românească. Maria Tănase şi-a trăit viaţa pe scenă. A strîns în glasul ei lacrima şi jalea din bocetele şi revolta străbunilor. A cules alintul din cîntecul de leagăn şi dorul din freamătul pădurilor. A turnat vis în cîntece şi cucută în blestemele pentru cel ce iubeşte şi lasă… A iubit oamenii şi oamenii au iubit-o. Glasul ei era cînd leac, cînd îndemn de viaţă şi dragoste.