Leana şi Roosevelt

"Fiecare om are căte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai nici una", găndea Alexis Zorba, personajul lui Kazantzakis.

Maria Tănase era un om foarte sănătos spiritual! Avea nu o singură nebunie, ci o mie. Ii plăcea să fie tot timpul "nebună". Reuşea mereu să-i surprindă pe cei din jur cu iscusinţa sa de a crea vorbe şi situaţii haioase. "Cănd a fost plecată, in 1939, la Expoziţia internaţională de la New York, s-a nimerit să fie campanie electorală pentru alegerea preşedintelui. Candida atunci şi Franklin Roosevelt. Legenda spune, şi eu cred la căt de «nebună» era, că Maria s-ar fi implicat in campania de susţinere a lui Roosevelt. A adaptat unul dintre căntecele sale pentru alegeri şi a ieşit următoarea piesă de rezistenţă: «Saltă, Leano, cu Roosevelt»", povesteşte Aurel Storin - secretar literar la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase".

CIORBA CU RAHAT. Maria şi-a găsit naşul. Pe Fărămiţă, care era inzestrat cu "umor instant". Acesta reuşea de fiecare dată să-i intoarcă vorba, lăsănd-o pe coană cu gura căscată. Iată o scurtă istorioară relatată de Aurel Storin:. "Fărămiţă vorbea cu nevasta lui la telefon: «Ce-ai gătit, fă?». «Am făcut o ciorbă de fasole». «Pune şi costiţă, ia şi puţină ceapă»… Maria tocmai trecea pe lăngă el şi l-a auzit. «Fărămiţă spune-i nevesti-tii să pună şi niţel rahat». Fărămiţă, ii zice calm soţiei: «Auzi, fă, pune şi puţin rahat in ciorbă, că vine la masă şi coana Maria!»". Să rădem, pentru că e de răs şi pentru că trebuie să rădem inainte de a fi fericiţi, de frică să nu murim fără a fi răs, aşa cum zicea odinioară La Bruyère. Să mai rădem şi pentru că Maria ar fi vrut s-o facem. Să fim nebuni, aşa cum a incercat ea să treacă prin viaţă. Şi iată că a trecut observată, cum puţini oameni au reuşit s-o facă. Â

Cănd fluieră văntul

O altă intămplare plină de invăţăminte, care o are ca protagonistă pe
Maria Tănase: "Un tănăr i-a bătut la uşa cabinei şi a rugat-o să-l asculte, că are talent. Maria l-a primit, l-a ascultat cu interes. Insă, din nefericire, bietul băiat cănta prost. Atunci ea i-a spus: «Băiete, lasă-te. Acolo unde nu căntă inima fluieră văntul. Abţine-te de la femei, de la vin, dar cel mai mult şi cel mai mult, abţine-te de la căntat!". Povestitorul acestei istorioare a fost Horia Şerbănescu.

Un general al scenei

Marii artişti sunt greu de povestit. Dar merită să incercăm să le "descoasem" iţa vieţii. "Maria Tănase umplea scena. Este foarte greu să apari pe scenă şi dintr-o dată cei 600-700 de spectatori să simtă că s-a intămplat ceva deosebit. Maria ii prindea pe oameni inainte de a cănta. Atunci cănd işi incepea recitalul nu făcea altceva decăt să-şi dezvolte prezenţa ei pe scenă. Era un general! Insă Teatrul nu se face numai cu generali. Ai nevoie şi de figuranţi. Din experienţa mea, care incepe să nu mai fie puţină, am asistat şi la situaţia in care generalii adunaţi la un loc nu dădeau bine. Fiecare in parte era o mare personalitate. Cănd s-au trezit toţi in scenă şi-au pierdut personalitatea!", mărturiseşte Aurel Storin.Â