x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Testament

0
02 Iul 2007 - 00:00
La 3 iunie 1963, notarul Dumitru Moldovanu a fost chemat la Spitalul "Vasile Roaită".

Artista, "bolnavă, netransportabilă", i-a dictat ultimele dorinţe: "Subsemnata MARIA TĂNASE PAPPADOPULO SACHELARIE, domiciliată in Bucureşti, Str. Popa Nan nr. 32, raion 23 August, căsătorită cu Clearh Pappadopulo Sachelarie, mama, un frate şi o soră fiind in viaţă, fără descendenţi, dispun pentru cazul incetării mele din viaţă următoarele:

Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi in patrimoniul meu la data decesului meu, sorei mele AURELIA TĂNASE domiciliată in Bucureşti, Intrarea Livada cu Duzi nr. 21, raion Nicolae Bălcescu, şi soţului meu CLEARH PAPPADOPULO SACHELARIE cu acelaşi domiciliu cu subsemnata, pe care-i rog să ia numai impreună hotărări privind averea rămasă.

Dacă fratelui meu FRANÇOIS ŞTEFAN TĂNASE ii va face plăcere vreun obiect, indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea şi soţul meu să-i dăruiască spre caldă şi duioasă amintire.

Nepoţilor mei, celor trei copii ai fratelui meu şi celor trei copii ai sorei mele, le las toată dragostea mea de mamă şi ii rog să iubească pe Minodora ca pe sora lor şi să nu se supere dacă ii rog s-o ocrotească de va avea nevoie. Pe băieţii fratelui meu şi sorei mele, precum şi pe soţul Ştefaniei ii implor cu cuvănt de moarte să nu fumeze de aci incolo şi să-l iubească pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine şi cum eu i-am iubit pe ei."

PREOTUL VASILE. "Las ca cea mai aprigă dorinţă a mea ca ritualul inmormăntării mele să nu formeze obiectul vreunei vulgare acţiuni şi să fie sobru. După moarte, corpul nescăldat, ci numai şters cu alcool, să fie pus la dispoziţie medicilor dacă vor considera că este cazul a se folosi de el la autopsie.

Una din cele două cămăşi albe de mătase naturală, pe care le am in dulap, să fie pusă pe sub rochia de pichet albă ce se găseşte la spital şi care se botonează in spate.
Pe cap să-mi pună colţarul de pichet alb, iar in picioare ciorapi albi scurţi.
Cu limbă de moarte ii rog să nu aducă nimănui la cunoştinţă moartea mea, cu excepţia oficialităţilor şi in orice caz inmormăntarea să fie anunţată cu o zi mai tărziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă şi panoramă. Să nu mi se facă parastas decăt la şase săptămăni. Să-mi care apă cu cofa şi să se inchine cineva la cimitir in fiecare zi timp de şase săptămăni.

Să nu vină la slujba religioasă nici un popă afară de preotul şi părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia ii sărut măinile pentru ultima dată, că atunci cănd mamei şi tatălui meu le era greu s-a oferit să-mi fie mamă şi tată. Ii mulţumesc in veci pentru ţinuta lui curată şi pentru omenia de care a dat dovadă cum se cuvenea tot timpul vieţii sale. Se va găsi cineva să-i răspundă la ritualul slujbei."

MAMA. "Aş vrea din străfund ca mama să nu afle de moartea mea, să i se spună că sunt plecată undeva in străinătate pentru tratament şi din cănd in cănd să i se citească o aşa-zisă carte poştală de la mine. Nu va fi greu, că ea nu vede. Tot ce am hărtii, scrisori, culegeri, absolut tot, precum şi scrisorile ce sunt in sacul de pănză albă, să-mi fie puse in sicriu - aşa aş vrea dacă s-ar putea şi nu jignesc pe nimeni din familie sau din conducerea ţării căreia ii port recunoştinţă pentru blănda comportare faţă de mine.

Dacă se va putea şi nu va fi greu aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apă să se facă o făntănă şi in loc de acele parastase, pe care le interzic, din cănd in cănd să fie ajutat căte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist.

Le doresc viaţă lungă şi sănătate tuturor acelor pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu in drum şi au considerat să mă cunoască după placul lor şi nu după caracterul şi firea mea. Imbrăţişez pe toţi şi doresc să le fie viaţa imbelşugată, liniştită, sănătoasă şi in voie bună."

Serviciul de email marketing furnizat de