Who’s „Bad”?

În 1987, la cinci ani după lansarea lui „Thriller", Michael Jackson revenea în prim-plan cu un nou album grandios: „Bad".

După turneul „Victory", desfăşurat în 1984 doar în Statele Unite, alături de fraţii săi, şi în care promovase „Thriler", la mijlocul anilor '80, Michael mai apăruse doar cu piesa „We Are The World", scrisă împreună cu Lionel Richie şi cu un rol în filmuleţul Captain EO, lansat doar în cinematografele Disney.

În schimb, milioane de informaţii începuseră să circule despre el: doarme într-o cameră cu oxigen, ia hormoni feminini pentru a-şi menţine vocea subţire, şi-a albit intenţionat pielea. Incapabil să dea dezminţiri în fiecare zi în faţa zvonurilor din presă, starul a reuşit să-şi ţină fanii aproape, oferindu-le continuare perfectă pentru „Thriller".

„Bad" este scris aproape în întregime de Michael şi conţine piese rămase şi ele în cartea de aur a muzicii: „Bad", „The Way You Make Me Feel", „Man in the Mirror", „Dirty Diana" sau „Smooth Criminal" conturează un album de maturitate al stilului lui Jackson şi marchează o nouă piatră de hotar în istoria videoclipului.

Filmul de promovare a albumului produce isterie oriunde este lansat, iar noile costume sunt din nou imitate la scară largă pe toate meridianele.

WORLD TOUR
În 1988, Michael anunţă un turneu mondial, debutând cu Japonia, o serie de spectacole ce avea să devină şi să rămână cea mai de succes din istoria industriei muzicale. Deşi şi atunci era criză financiară, fanii au luat cu asalt stadioanele pe care a concertat artistul, aducându-i lui Michael încasări „monstruoase" în cei doi ani ai world tour-ului.

Show-urile au produs sute de momente intrate în legendă: duetul cu Stevie Wonder în concertul de la Brisbane, Australia, singura versiune live a cântecului „Just Good Friends", interpretat de cei doi şi inclus pe „Bad"; seria de şapte concerte consecutive (o săptămână întreagă) realizate la Londra în 1988, urmate de o nouă de serie de alte şapte concerte consecutive în 1989; concertul desfăşurat la Berlin, în faţa clădirii Reichstagului, unde scena a fost special amplasată cât mai aproape de Zid, astfel încât şi berlinezii din Est să îl poată auzi, ceea ce s-a şi întâmplat, grupuri masive de fani din Est sfidând o noapte întreagă soldaţii puşi să păzească Zidul;

întâlnirea cu Charles şi Diana, veniţi să-l vadă pe Michael live la Londra - Prinţesa de Wales a schimbat mai multe cuvinte cu starul, întrebându-l dacă va cânta în cadrul concertului şi piesa „Dirty Diana" („Murdara Diana"). Michael i-a răspuns că nu, pentru i s-ar fi părut necuviincios să o facă, având în vedere mesajul piesei, dar Diana i-a spus că este piesa sa favorită.

Doar timpul foarte scurt (câteva minute până la intrarea pe scenă) l-a împiedicat pe Michael să includă cântecul în track-list-ul concertului.




ALTE RECORDURI DE NEEGALAT
„Bad" este şi acum singurul album din istorie care „a reuşit" cinci piese No. 1 în Billboard Hot 100. Pe varianta de CD a lui „Bad", Michael Jackson a inclus un cântec care, aparent, vorbeşte despre o despărţire dintre doi îndrăgostiţi: „Leave Me Alone". Cântecul este însă un atac al starului împotriva tabloidelor ce îl şicanaseră în anii precedenţi şi care le cere acestora să-l lase în pace.

Atacurile vor fi reluate pe „Dangerous" („Why you wanna trip on me"), „HIStory" („Tabloid Junkie") şi „Invincible" („Privacy"). Însă presa de scandal nu va renunţa niciodată la a scrie articole neadevărate despre el. „Bad" este primul album în care Michael Jackson are pielea mai deschisă la culoare, nasul mai ascuţit (prima dată apăruse aşa în videoclipul „We are the World"), şi părul lung, promovând o ima­gine mai dură, dar şi mai sexy a lui Jackson, demers rămas singular în cele din urmă. Discul îi va aduce lui Michael alte două premii Grammy.

În 1988, un film ce s-a dorit a fi ca o autobiografie, „Moonwalker", este lansat direct pe casetă video şi devine cel mai bine vândut material de acest fel. Şapte din piesele de pe album apar şi pe „Moonwalker", care conţine videoclipuri pentru „Speed Demon", „Smooth Criminal", „Come Together" (cântec ce nu apare pe „Bad", dar va fi inclus în 1995 pe „HIStory") şi „Leave Me Alone".

Cu vânzări de peste 30 de milioane de exemplare în toată lumea, „Bad" i-a consolidat lui Michael Jackson statutul de megastar. După „Bad", criticii de specialitate l-au nimit pe Jackson artistul anilor '80, iar mulţi afirmă că în zilele noastre nu există vedetă care să atingă măcar un sfert din celebritatea de care se bucura Michael Jackson la sfârşitul deceniului 9.

În 1989, în cadrul unei festivităţi, Elizabeth Taylor, l-a numit pe Michael The King of pop, rock and soul. Legenda era în plină ascensiune.


Duet cu Prince
Potrivit lui Quincy Jones, care a produs şi „Bad", titlul care dă cântecul albumului a fost compus de Michael ca un duel cu rivalul său Prince, pe care îl „învinsese" la mai multe capitole. Când a auzit piesa, povesteşte Jones, Prince i-a spus lui Michael că va fi un hit şi fără participarea sa şi a renunţat la proiect.

Albumul conţine însă un imn închinat luptei împotriva războiului, împotriva sărăciei şi a problemelor care dominau lumea la sfârşitul anilor '80. Ideea a fost reluată şi în diverse variante şi în piesele „Heal the World" („Dangerous" 1991), „Earth Song" şi „HIStory" („HIStory" 1995) şi „Cry" şi „The Lost Children" („Invincible" 2001).