Un stil aparte, apropiat de cel franţuzesc, în genul celebrei Mireille Mathieu... Doamna dr. Ilinca Dumitrescu, pianistă-concertistă, muzicolog, nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, ne vorbeşte cu mare drag despre artista atât de apropiată inimii sale.
Un stil aparte, apropiat de cel franţuzesc, în genul celebrei Mireille Mathieu...
Doamna dr. Ilinca Dumitrescu, pianistă-concertistă, muzicolog, nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, ne vorbeşte cu mare drag despre artista atât de apropiată inimii sale. “Mihaela Mihai este idolul generaţiei mele: frumoasă, fină, elegantă, inefabilă, de o sensibilitate fremătătoare. Cântul ei reprezenta o notă specială, originală într-o lume a muzicii uşoare ce nu ducea lipsă pe atunci de personalităţi autentice. Cultivată, cu studii muzicale, cu ştiinţa rostirii versului, ea a avut un repertoriu ales, apropiat de multe ori de şansoneta franţuzească. Vibraţia aceea în glas, puterea de a transmite au rămas de neuitat.” Odată cu trecerea anilor, Mihaela Mihai rămâne mereu aceeaşi: “M-am bucurat mult să o reîntâlnesc acum la vârsta maturităţii neschimbată, europeană în înfăţişare şi gândire în luptă permanentă cu sinistre mentalităţi şi persoane din domeniul nostru comun cultural.” Doamna Ilinca Dumitrescu nu s-ar putea opri la o singură piesă preferată din repertoriul Mihaelei Mihai, e aproape imposibil de ales dintre atâtea şlagăre: “Sunt foarte multe, era o epocă atunci, ea a creat un stil.”
UNICĂ. Locul pe care-l ocupă Mihaela Mihai în muzica actuală românească este, la fel ca şi interpreta, unul special: “E un artist peren. Un artist adevărat nu dispare niciodată. O înregistrare a ei oricând este receptată de un om sensibil din orice timp, la fel ca în anii ’60-’70. Eu zic că un lucru valoros în domeniul cultural nu dispare niciodată, nu are modă.” Ce o leagă de Mihaela Mihai? Doamna Ilinca Dumitrescu mărturiseşte: “Mă leagă tinereţea mea, mă leagă un anume aer de europenism. Ea era o persoană care călătorea, care avea legături cu lumea internaţională a muzicii uşoare şi tocmai de aceea, cântecele ei nu s-au demodat.”
FRUMOASĂ. Capitolul amintiri cu Mihaela Mihai rămâne o parte din copilăria compozitorului Mihai Alexandru: “Am cunoscut-o de când mă ştiu şi pe mine, dar nu personal, ci de la televizor, iar după aceea am avut o colaborare adevărată, când am înregistrat şi am lucrat la câteva piese, la mine în studio”. Cum se poate descrie un personaj precum Mihaela Mihai? În ochii compozitorului Mihai Alexandru, interpreta se remarcă “în primul rând prin voce, voce care nu există în România, este un stil aparte, apropiat de cel franţuzesc, în genul Mireille Mathieu.” “Cântă foarte, foarte bine, foarte corect şi curat, vocea ei este deosebită, are un timbru special şi este foarte plăcută atât ca femeie, cât şi ca profesionistă. Se vede că face parte dintr-o generaţie care are foarte mare grijă de fiecare pas pe scenă şi în activitatea muzicală, profesională. Am reţinut-o pentru că era foarte frumoasă şi este încă o femeie foarte frumoasă, iar din colaborarea mea cu ea am reţinut aspectele cele mai importante, în privinţa vocii, în privinţa muzicii şi în felul în care tratează această meserie. Şi mai ales că-i merge mintea foarte bine şi este bună pentru o funcţie în care să se ocupe de artişti, cum a şi avut de fapt, în cadrul «Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi».”
NOSTALGIC. “La nivelul ţării este o problemă cu artiştii «cei din urmă» pentru că după revoluţie s-a dat cu piciorul la toată generaţie mai veche, iar din cauza sărăciei ţării oamenii nu mai cumpără muzică, spune Mihai Alexandru. Oamenii de la vârsta de 35 de ani în sus nu prea cumpără muzică. Cumpără puştii, şi ei cumpără multă muzică foarte modernă, iar neexistând clienţi pentru muzica din aceasta de vârsta a doua, sau ştiu eu ce vârstă este asta, nu poate să se mişte mecanismul. Rotiţele nu se mai învârt, deci nimeni nu mai investeşte, nu are cum să apară videoclipuri, casete sau discuri pe piaţă. Aici este de fapt marea problemă. Este o problemă la nivel naţional, ceea ce nu se întâmplă în Franţa sau în alte ţări.”
“Mihaela Mihai este idolul generaţiei mele: frumoasă, fină, elegantă, inefabilă, de o sensibilitate fremătătoare. (…) M-am bucurat mult să o reîntâlnesc acum la vârsta maturităţii neschimbată, europeană în înfăţişare şi gândire, în luptă permanentă cu sinistre mentalităţi şi persoane din domeniul nostru comun cultural”
Ilinca Dumitrescu, muzicolog