x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şansonetista noastră

0
Autor: Roxana Vintila 11 Feb 2008 - 00:00

Un stil aparte, apropiat de cel franţuzesc, în genul celebrei Mireille Mathieu... Doamna dr. Ilinca Du­mi­trescu, pi­anistă-con­certistă, muzicolog, nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, ne vorbeşte cu mare drag despre artista atât de apropiată inimii sale.

Un stil aparte, apropiat de cel franţuzesc, în genul celebrei Mireille Mathieu...


Doamna dr. Ilinca Du­mi­trescu, pi­anistă-con­certistă, muzicolog, nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, ne vorbeşte cu mare drag despre artista atât de apropiată inimii sale. “Mihaela Mihai este idolul generaţiei mele: frumoasă, fină, elegantă, inefabilă, de o sensibilitate fremătătoare. Cântul ei re­pre­zenta o notă specială, ori­ginală într-o lume a muzicii uşoare ce nu ducea lipsă pe atunci de personalităţi au­ten­tice. Cultivată, cu studii muzicale, cu ştiinţa rostirii versului, ea a avut un repertoriu ales, apropiat de multe ori de şansoneta fran­ţu­zească. Vibraţia aceea în glas, puterea de a transmite au rămas de neuitat.” Odată cu trecerea anilor, Mihaela Mihai rămâne me­reu aceeaşi: “M-am bucurat mult să o reîntâlnesc acum la vârsta maturităţii neschimbată, europeană în înfăţişare şi gândire în luptă permanentă cu sinistre mentalităţi şi persoane din domeniul nostru comun cultural.” Doamna Ilinca Dumitrescu nu s-ar putea opri la o singură piesă preferată din repertoriul Mihaelei Mihai, e aproape imposibil de ales dintre atâtea şlagăre: “Sunt foarte multe, era o epocă atunci, ea a creat un stil.”



UNICĂ. Locul pe care-l ocupă Mihaela Mihai în mu­zi­ca actuală românească este, la fel ca şi interpreta, unul special: “E un artist peren. Un artist adevărat nu dispare niciodată. O înregistrare a ei oricând este receptată de un om sensibil din orice timp, la fel ca în anii ’60-’70. Eu zic că un lucru va­loros în domeniul cultural nu dis­pare niciodată, nu are modă.” Ce o leagă de Mihaela Mihai? Doamna Ilinca Du­mitrescu mărturiseşte: “Mă leagă tinereţea mea, mă lea­gă un anume aer de euro­penism. Ea era o persoană care călătorea, care avea legături cu lumea inter­na­ţio­nală a muzicii uşoare şi tocmai de aceea, cântecele ei nu s-au demodat.”



FRUMOASĂ. Capitolul amintiri cu Mihaela Mihai rămâne o parte din copilăria compozitorului Mihai Alexandru: “Am cunoscut-o de când mă ştiu şi pe mine, dar nu personal, ci de la televizor, iar după aceea am avut o colaborare adevărată, când am înregistrat şi am lucrat la câteva piese, la mine în studio”. Cum se poate descrie un personaj precum Mihaela Mihai? În ochii compozitorului Mihai Alexandru, interpreta se remarcă “în primul rând prin voce, voce care nu există în România, este un stil aparte, apropiat de cel franţuzesc, în genul Mireille Mathieu.” “Cântă foarte, foarte bine, foarte corect şi curat, vocea ei este deosebită, are un timbru special şi este foarte plăcută atât ca femeie, cât şi ca profesionistă. Se vede că face parte dintr-o generaţie care are foarte mare grijă de fiecare pas pe scenă şi în activitatea muzicală, profesională. Am reţinut-o pentru că era foarte frumoasă şi este încă o femeie foarte frumoasă, iar din colaborarea mea cu ea am reţinut as­pectele cele mai importante, în privinţa vocii, în privinţa muzicii şi în felul în care tratează această meserie. Şi mai ales că-i merge mintea foarte bine şi este bună pentru o funcţie în care să se ocupe de artişti, cum a şi avut de fapt, în cadrul «Centrului Român pentru Admi­nis­trarea Drepturilor Artiş­tilor Interpreţi».”



NOSTALGIC. “La nivelul ţării este o problemă cu artiştii «cei din urmă» pentru că după revoluţie s-a dat cu piciorul la toată generaţie mai veche, iar din cauza sărăciei ţării oamenii nu mai cumpără muzică, spune Mihai Alexandru. Oamenii de la vârsta de 35 de ani în sus nu prea cumpără muzică. Cumpără puştii, şi ei cum­pără multă muzică foarte modernă, iar ne­existând clienţi pentru mu­zica din aceasta de vârsta a doua, sau ştiu eu ce vârstă este asta, nu poate să se mişte mecanismul. Rotiţele nu se mai învârt, deci nimeni nu mai investeşte, nu are cum să apară videoclipuri, casete sau discuri pe piaţă. Aici este de fapt marea pro­blemă. Este o problemă la nivel naţional, ceea ce nu se întâmplă în Franţa sau în alte ţări.”



“Mihaela Mihai este idolul generaţiei mele: frumoasă, fină, elegantă, inefabilă, de o sensibilitate fremătătoare. (…) M-am bucurat mult să o reîntâlnesc acum la vârsta ­maturităţii neschimbată, ­europeană în înfăţişare şi gândire, în luptă permanentă cu sinistre mentalităţi şi persoane din domeniul nostru comun ­cultural”

Ilinca Du­mi­trescu, muzicolog

Citeşte mai multe despre:   mihai,   mihaela,   mihaela mihai,   mihaela mihai 11 februarie 2008

Serviciul de email marketing furnizat de