x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Steaua căzătoare

0
10 Dec 2007 - 00:00

De Mihaela mă leagă multe amintiri, de la jocurile copilăriei pănă la confesiunile nevinovate ale adolescentelor zglobii.

Am fost vecine şi colege de şcoală, aşa că ne petreceam destul timp impreună, mai intăi prin autobuzele cu care mergeam la şcoala de muzică şi apoi la clasa de vioară unde, avănd aceeaşi profesoară, aveam din nou prilej să ciripim şi să ne zbenguim.

EXERCIŢIILE DE RESPIRAŢIE. A fost un copil cum nu vă puteţi inchipui de frumos. Două codiţe lungi şatene, un zămbet fermecător şi nişte ochi mari căt lumea făceau să se intoarcă toate privirile după ea.

Viaţa a făcut să fim colege mult timp, din şcoala primară pănă la facultate şi apoi ca profesoare. Aşa că mi-o amintesc copiliţă, dar şi tănără studentă la Conservator. Am fost colege de cameră şi am asistat astfel la inceputurile carierei ei de solistă. Iarnă sau vară, cald sau frig, dimineaţa la ora 6:00, cănd noi celelalte ne răsfăţam incă in dulceaţa somnului, Mihaela ieşea in holul căminului studenţesc şi, cu ferestrele larg deschise, făcea exerciţii de respiraţie.

FRUMOSUL. Dintr-o dată, ca peste noapte, a răsărit Mihaela: cuceritoare, dăruită, talentată, deşteaptă. Fiecare succes nou innobila universul muzicii uşoare romăneşti. Fiecare piesă nouă devenea a doua zi a tuturor. Fiecare apariţie bucura suflete şi construia frumosul.

Noi, cei care o ştiam de mult, ne bucuram şi o insoţeam cu dragostea şi măndria noastră.

Eu, fiind tot buzoiancă, m-am dedicat profesoratului. Am devenit, pentru 16 ani, directoarea liceului unde căndva mă jucam cu Mihaela prin clase. Ne intălneam relativ des, adică de căte ori era acasă, la părinţi. Şi a venit o zi de noiembrie 1989. S-a spus atunci că Mihaela nu mai este. Căzuse o stea!

TURNEE ŞI APRECIERI

La concursul "Melodii 1984" a interpretat "Să crezi in dragostea mea", obţinănd premiul I la Creaţie. Din acest moment, Mihaela Runceanu intră in categoria "grea" a muzicii uşoare romăneşti, devenind unul dintre interpreţii cei mai solicitaţi de compozitorii care urmau să-şi prezinte lucrările ca prime audiţii. Intre 1-30 iulie 1985 efectueză un turneu in Cuba (cu escală la Berlin). A participat şi la Festivalul şi concursul "Gala’85", cu o melodie din repertoriul cubanez şi cu şlagărul "Să crezi in dragostea mea".

PRIMA EDIŢIE A FESTIVALULUI: 200.000 DE LEI

Festivalul "Mihaela Runceanu" a funcţionat timp de zece ani, cu sponsorizări mai mult sau mai puţin incurajatoare. "La un moment dat problema cu sponsorizările nu a mai mers. Autorităţile se mai pierd intr-un stufăriş. Casa de Cultură Buzău a devenit depozit de mobilă! Asta spune foarte mult. I-am avertizat pe «tovarăşi»: banul corupe, arta erupe", mărturiseşte Xenti Stănescu. Prima ediţie a festivalului a avut loc in 1990. "Au venit toţi elevii Mihaelei. A fost un festival incognito, fără afişe, dar sala a fost arhiplină. Eram şef contabil şi, cu ajutorul celor pe care ii cunoşteam, am străns 200.000 de lei. Apoi s-a schimbat conducerea şi n-am mai putut face rost de bani. Festivalul a mers zece ediţii. In 2001 s-a oprit. La ultima ediţie nu s-a dat premiul I. N-am avut cui. Deşi la prima ediţie au fost peste 150 de concurenţi din toată ţara", spune tatăl, Nicolae Runceanu. (Dana Andronie)

NUMAI CÃ...NTaRI DE LUX

In vara anului 1986, Mihaela a participat la Festivalul de muzică de la Rostock, in fosta RD Germană, unde a avut un neaşteptat succes cu piesa "Marea", de Ionel Tudor. A participat şi la Festivalul Mamaia, cu melodiile "Cineva te iubeşte" (Al. Wilmany) şi "Voi ne-aţi promis cetăţi" (Horia Moculescu) - căntată in duet cu Adrian Daminescu.

Intre 1980-1989, Mihaela Runceanu a căntat la unele dintre cele mai renumite restaurante din Bucureşti, precum: Intercontinental, Bucureşti, Continental, Dorobanţi, Salonul spaniol, Melody. De asemenea, in fiecare vară, in timpul vacanţelor, Mihaela a avut contracte pe Litoral, numai la restaurante de lux (Barul Paradis din Jupiter).

Citeşte mai multe despre:   mihaela,   mihaela runceanu 10 decembrie 2007

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de