Demn în faţa lumii

Cristian ­Ţopescu a fost pentru o vreme coleg la Clubul Steaua cu Mihai ­Constanti­nescu, la ­hipism... 

În studenţia lui, la Institutul de Edu­caţie Fizică şi Sport, Mihai Constantinescu a făcut şi călărie. Pe vremea aceea, pe malul stîng al Dîmboviţei, în dreptul Podului Cotroceni, se afla un mic hi­podrom unde se des­fă­şurau întreceri de obstacole. Nu o dată Mihai Constantinescu a obţinut rezultate bune, fapt confirmat şi de Cristian Ţopescu.   

DRAGOSTE PENTRU CAI. Născut în 1937, la Bucureşti, cel mai cunoscut şi îndrăgit comentator spor­tiv român Cristian Ţopescu şi-a făcut şi el studiile la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport. În aceeaşi perioadă a practicat hipismul de performanţă în ca­drul clubului Steaua. Dragos­tea pentru cai a moştenit-o de la tatăl său. Este cunoscut pentru felul în care a mi­litat cu orice ocazie pentru fair-play în sport. Tatăl său, fost ofiţer de cavalerie, a fă­cut parte din echipa hipică a României participantă la Jocurile Olimpice de la Ber­lin, din 1936. Generalul de brigadă în retragere Cris­tian Ţopescu a urmat timp de trei ani Şcoala de Grăniceri de la Oradea.  

ONOARE ŞI DEMNITATE. "Era singura armă care mai avea cai", îşi aminteşte acesta. "Eram legat de sportul hipic pe care îl practicam de la vîrsta de 13 ani şi acolo, la Oradea, am putut continua sportul de performanţă. S-a format o echipă care s-a numit Grănicerul Oradea, am cîştigat cîteva concursuri importante şi datorită acelor rezultate am fost transferat la Clubul Sportiv al Armatei «Steaua», pentru care, în plan sportiv, am cîştigat şi două campionate naţionale la sărituri peste obstacole."  

ECHIPĂ. "Mihai Constantinescu practica un sport în aceeaşi perioadă în care l-am practicat şi eu, hipismul. Eram în aceeaşi echipă. Pot să spun că, în afara talentului lui de muzician, a descope­rit că are o mare pasiune pen­tru cai. Despre el cred că este un foarte bun compozitor. Şla­gă­rele compuse de el sînt foarte cunoscute, nu-mi permit eu să le apreciez, aş fi şi subiectiv pentru că ne leagă o pasiune co­mună, dragos­tea pentru cai. Dar pot spune despre el că a învăţat, datorită spor­tului, să fie cinstit, co­rect, să ţină la onoare şi demnitate.  Aceste trei calităţi umane mi se par cele mai im­portante în viaţă: cinstea, onoa­rea şi demnitatea. Şi dacă ar fi să le pun într-o oarecare ierarhie, demnitatea cred că este cea care trebuie să pri­meze în orice situaţie. Omul tre­buie să rămînă demn în faţa fap­telor sale", ne-a spus Cris­tian Ţopescu.   

CĂLARE PE DUCIPAL. Despre cunoscutul cîntăreţ, Cristian Ţopescu a conchis extrem de ferm: "Ca persoană, Mihai este un om de încredere, aşa cum l-am cunoscut eu, un bărbat de toată isprava. Are în el acel spirit de învingător, educaţia sportivă care înseamnă spi­rit de fair-play şi de corectitudine, pe care cel puţin în viaţa sportivă a dovedit-o de nenumărate ori. Cereţi-i lui Mihai Constantinescu o poză pe cal, călăre pe Ducipal. Veţi vedea atunci că nu am vorbit aiurea", a încheiat Cristian Ţopescu.

PERIOADA DE ÎNCEPUT

De ce apare numele lui Andrei Partoş la Ediţia de Colecţie Mi­hai Constantinescu? "Pro­ba­bil că Mihai Constantinescu con­si­deră că sînt unul din jurnaliş­tii din domeniu, dacă pot să mă numesc jurnalist conjunctural, care nu spune tîmpenii. Cunosc perioada lui de înce­put pentru că eram în Casa Stu­denţilor. El a cîntat acolo, chiar şi cu Mondial. Post­de­cem­brist, l-am avut ca invitat pe Mihai de multe ori, la emisiunile pe care le reali­zez. Am făcut tot ce fac jurna­­liştii care cred în menirea lor pe pămînt", a spus Andrei Par­toş, realizator de emisiuni radio. (Silvana Chiujdea)

"ÎMPĂRATUL COPIILOR"

"Generaţia de aur" este sintagma care îl descrie cel mai bine pe Mihai Constantinescu, consideră artistul Marian Nistor. Întîi de toate, pe cei doi îi leagă o prietenie de o viaţă şi zeci de concerte. "Cînd aveam concerte, primea atîtea flori încît se luau apoi cu roaba. Nu exagerez cu nimic. Şi el este o floare, ca în melodia lui «Iubiţi-ne că sîntem flori». Este împăratul copiilor, dar şi un supermare coleg şi un supercantautor, care nu poate fi uitat, prin compartament, prin muzică, textele sale, prin colegialitatea de care dă dovadă. «Generatia de aur», ca şi cea din fotbal, a fost tot pe vremea aceea. Sînt sigur că marile valori vor ieşi din nou la lumină, pentru că merită. Am avut întamplari harzi, cum ar fi un turneu pe care l-am făcut împreună la Strehaia, în Oltenia. Frigul era împăratul României pe atunci, aşa că am pus două scaune în sobă", îşi aminteşte Marian Nistor. (Ionuţ Răduică)

CREAŢIA LUI STĂ ÎN PICIOARE

"Este un tip foarte muzical, e melodios în ce compune. Cota lui în istoria muzicii pop sau uşoa­re româneşti nu poate fi negată. Mihai Constantinescu este un reper. El ar fi fost de trei ori mai sus, chiar dacă nu mai scria ni­mic. E subţire, e suplu, nu s-a în­grăşat, el este unul dintre pu­ţinii din generaţia lui care com­punînd poate să şi cînte. Are un statut pe care me­rită să-l ­respecte şi gene­raţiile de azi, şi ce­le de ieri. Dacă îl ­substragi din ce se vede la televizor, cre­a­ţia lui stă în picioare", a în­che­iat Andrei Partoş. (Silvana Chiujdea)