x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vîlsăneşti şi Muşăteşti

0
Autor: Luminita Ciobanu 11 Aug 2008 - 00:00

Cînd vorbeşte despre poveştile de iubire, Mihai Constantinescu îşi aminteşte cu drag de două localităţi învecinate: Vîlsăneşti şi Muşăteşti.

Cînd vorbeşte despre poveştile de iubire, Mihai Constantinescu îşi aminteşte cu drag de două localităţi învecinate: Vîlsăneşti şi Muşăteşti.

Artistul ne-a povesit cu amuzament o întîm­pla­re: "Eu am fost iubit de toate femeile din România şi chiar am auzit multe poveşti din gura multor doamne, as­tăzi ajunse la vîrsta a treia, care mi-au spus cît de geloşi erau bărbaţii lor pe mine. Chiar m-am întîlnit cu o doamnă care mi-a spus: «Ştiţi ce am păţit din cauza dumneavoastră?». Şi mi-a povestit: «Noi am avut televizor alb-negru şi într-o zi ne-am strîns bani să ne cumpărăm televizor color. Bărbatul mi-a zis: «Ai grijă cînd cîntă Constantinescu ăla, să nu mai stai aşa în faţa televizo­ru­lui şi nu-mi mai vorbi despre el aşa frumos, că eu sînt gelos!». Am cum­părat televizorul co­lor, l-am pus în funcţiune şi în momentul în care l-am por­nit, ca să vezi întîmplarea, pe post, Mihai Constantinescu. Pro­babil de bucurie, că am televi­zor color şi că-mi văd cîn­tă­re­ţul prefe­rat, am pupat tele­vi­zo­­rul. Şi pentru treaba asta ştiţi ce am păţit? Am luat două palme, dar ce palme, de nu am să le uit niciodată!»", mi-a povestit respectiva doamnă. Nu-mi doream să se în­tîmple ni­mănui decît doar bine şi nu lucruri de genul ăsta, dar uite că ele se în­tîmplau!".

 Cît despre adevăratele po­veşti de iubire, Mihai Con­stan­­tinescu ne-a destăinuit că "pri­ma dragoste a fost chiar o întîmplare. Cînd a fi­na­lizat studiile la Conservator, Ma­rius Ţeicu a fost repartizat la Şcoala Populară de Artă. Îmi spunea să merg şi eu pe acolo, să mai cînt şi ro­mâ­neşte, că eu cîntam tot în fran­ceză şi în italiană. Acolo era o fetiţă care cînta foarte bi­ne româneşte. Această domni­şoa­ră era Olimpia Panciu. Ne-am împrietenit, nu locuia foarte departe de mine, ba chiar foarte aproape. Şi, uite aşa, am rămas prieteni serios cam opt ani. Timp în care eu m-am străduit să scriu multe cîntece frumoase. Cred că re­laţia a fost jumătate-ju­mătate, adică jumătate a iubit ea, ju­mătate eu. Asta nu înseamnă că nu era o plăcere reciprocă. În prima jumătate m-a iubit ea mai mult, în a doua ju­mă­ta­­te am iubit-o eu foarte tare", îşi aminteşte Mihai despre ­primii fiori ai iubirii.

 Aduceri-amin­te. "Alte iubiri au mai fost, poate, chiar iubiri in­terzise. Mai tîrziu am cu­nos­cut-o pe fosta mea soţie, Mi­haela. Povestea de o bunică de la ţară şi i-am zis că mie îmi place la ţară. Am făcut mai multe vizite pe acolo, la ţară, în zona Ar­ge­şului, satul Muşăteşti. Şi, ca să vezi cum e viaţa, Olimpia era din Vîl­să­neşti. Cum se ter­mină Vîl­să­neştiul începe Muşăteştiul. Este incredibil. Exact unde şi-a petrecut Olimpia copilă­ria. Nici soţia mea nu s-a năs­cut în Muşă­teşti, dar şi-a pe­tre­cut copi­lă­ria acolo... Uite aşa încep poveştile, merg mai departe şi într-o zi se sfîr­şeşte... În­totdeauna voi consi­dera că atunci cînd o relaţie dintre un bărbat şi o femeie se termină este foarte frumos ca şi unul şi celălalt să nu plece cu un sentiment urît, dimpotrivă, să păstreze partea frumoasă. Pentru că întotdeauna există o parte frumoasă", încheie Mihai Constantinescu.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de