Vîlsăneşti şi Muşăteşti

Cînd vorbeşte despre poveştile de iubire, Mihai Constantinescu îşi aminteşte cu drag de două localităţi învecinate: Vîlsăneşti şi Muşăteşti.

Cînd vorbeşte despre poveştile de iubire, Mihai Constantinescu îşi aminteşte cu drag de două localităţi învecinate: Vîlsăneşti şi Muşăteşti.

Artistul ne-a povesit cu amuzament o întîm­pla­re: "Eu am fost iubit de toate femeile din România şi chiar am auzit multe poveşti din gura multor doamne, as­tăzi ajunse la vîrsta a treia, care mi-au spus cît de geloşi erau bărbaţii lor pe mine. Chiar m-am întîlnit cu o doamnă care mi-a spus: «Ştiţi ce am păţit din cauza dumneavoastră?». Şi mi-a povestit: «Noi am avut televizor alb-negru şi într-o zi ne-am strîns bani să ne cumpărăm televizor color. Bărbatul mi-a zis: «Ai grijă cînd cîntă Constantinescu ăla, să nu mai stai aşa în faţa televizo­ru­lui şi nu-mi mai vorbi despre el aşa frumos, că eu sînt gelos!». Am cum­părat televizorul co­lor, l-am pus în funcţiune şi în momentul în care l-am por­nit, ca să vezi întîmplarea, pe post, Mihai Constantinescu. Pro­babil de bucurie, că am televi­zor color şi că-mi văd cîn­tă­re­ţul prefe­rat, am pupat tele­vi­zo­­rul. Şi pentru treaba asta ştiţi ce am păţit? Am luat două palme, dar ce palme, de nu am să le uit niciodată!»", mi-a povestit respectiva doamnă. Nu-mi doream să se în­tîmple ni­mănui decît doar bine şi nu lucruri de genul ăsta, dar uite că ele se în­tîmplau!".

 Cît despre adevăratele po­veşti de iubire, Mihai Con­stan­­tinescu ne-a destăinuit că "pri­ma dragoste a fost chiar o întîmplare. Cînd a fi­na­lizat studiile la Conservator, Ma­rius Ţeicu a fost repartizat la Şcoala Populară de Artă. Îmi spunea să merg şi eu pe acolo, să mai cînt şi ro­mâ­neşte, că eu cîntam tot în fran­ceză şi în italiană. Acolo era o fetiţă care cînta foarte bi­ne româneşte. Această domni­şoa­ră era Olimpia Panciu. Ne-am împrietenit, nu locuia foarte departe de mine, ba chiar foarte aproape. Şi, uite aşa, am rămas prieteni serios cam opt ani. Timp în care eu m-am străduit să scriu multe cîntece frumoase. Cred că re­laţia a fost jumătate-ju­mătate, adică jumătate a iubit ea, ju­mătate eu. Asta nu înseamnă că nu era o plăcere reciprocă. În prima jumătate m-a iubit ea mai mult, în a doua ju­mă­ta­­te am iubit-o eu foarte tare", îşi aminteşte Mihai despre ­primii fiori ai iubirii.

 Aduceri-amin­te. "Alte iubiri au mai fost, poate, chiar iubiri in­terzise. Mai tîrziu am cu­nos­cut-o pe fosta mea soţie, Mi­haela. Povestea de o bunică de la ţară şi i-am zis că mie îmi place la ţară. Am făcut mai multe vizite pe acolo, la ţară, în zona Ar­ge­şului, satul Muşăteşti. Şi, ca să vezi cum e viaţa, Olimpia era din Vîl­să­neşti. Cum se ter­mină Vîl­să­neştiul începe Muşăteştiul. Este incredibil. Exact unde şi-a petrecut Olimpia copilă­ria. Nici soţia mea nu s-a năs­cut în Muşă­teşti, dar şi-a pe­tre­cut copi­lă­ria acolo... Uite aşa încep poveştile, merg mai departe şi într-o zi se sfîr­şeşte... În­totdeauna voi consi­dera că atunci cînd o relaţie dintre un bărbat şi o femeie se termină este foarte frumos ca şi unul şi celălalt să nu plece cu un sentiment urît, dimpotrivă, să păstreze partea frumoasă. Pentru că întotdeauna există o parte frumoasă", încheie Mihai Constantinescu.