Inginer pe şantiere

Fiind totuşi inginer cu acte, lui Cioculeţ îi place să deschidă mai multe "şantiere" de lucru.

"A fost o perioadă senzaţională de opt ani, cu Moţu Pittiş, care era un spirit, un spectacol în sine", spune Mircea Vintilă

În 1986, Mircea Vintilă a făcut la Teatrul Bulandra, împreună cu Florian Pittiş, spectacolul de muzică şi poezie "Faţă în faţă cu lumea". "Şantierul" a funcţionat un an şi s-a bucurat de un real succes. "Era coadă, trebuia să-ţi faci rezervare cu mult timp înainte, fiindcă biletele se vindeau imediat. Era un spectacol total – spune Marius Baţu. Cioculeţ îmi povestea cum stătea alături de Moţu la uşă şi rupeau biletele celor care intrau. Să te duci la spectacol şi să-i vezi pe artişti la bilete... Sau jucând table pe scenă! Publicul intra şi mulţi oameni se întorceau, crezând că repetă... Ei, de fapt, aşteptau ca lumea să-şi ocupe locurile în sală şi, neavând, chipurile, altă treabă, jucau table. Bineînţeles, totul era regizat!"

UN SPIRIT ÎN SINE. În 1992, "inginerul" Mircea Vintilă a scos primul disc de după Revoluţie, "Nu trântiţi uşa!", realizat împreună cu Pittiş. Discul a fost orchestrat de Mircea Baniciu şi de Vlady Cnejevici. Următorul "şantier" deschis de Ciocu a fost, în 1993, Pasărea Colibri.  

"Timp de zece ani, a fost cel mai popular grup din România, cu vânzări de discuri, spectacole şi turnee de excepţie. Pasărea Colibri era, de fapt, un spectacol complex, compus din spectacolele fiecăruia dintre noi – povestea Mircea Vintilă acum câţiva ani. Şi eu, şi Moţu Pittiş, şi Mircea Baniciu aveam stiluri distincte, personalităţi artistice pregnante şi, mai ales, lungi cariere în spate. Şi asta ne-a ţinut împreună zece ani. A fost o perioadă senzaţională de opt ani, cu Moţu Pittiş, care era un spirit, un spectacol în sine. După care, firesc, şi spectacolul Păsării Colibri a obosit. Cel puţin asta am simţit eu, şi de aceea m-am desprins de grup, ca să îmi urmez proiectele proprii. Să deschid, cu alte cuvinte, alt şantier: Brambura. Aveam nevoie de alţi parteneri de scenă, de alte provocări, astea pe mine mă menţin în formă, şi publicul nu poate decât să te iubească, pentru că nu îl plictiseşti cu acelaşi vechi şablon. Sunt Berbec, iar la mine schimbarea trebuie să vină ciclic, ca să nu mă plafonez."

SISTEM DE PROTECŢIE. "Ţin minte că Ciocu şi restul din Pasărea Colibri aveau atâta treabă, încât, în perioada 1994-1995, dacă îi prindeam o jumătate de oră în drum spre gară, era o minune! Dan Andrei Aldea îi spunea Americanul – spune Marius Baţu. Stau şi mă gândesc că pe vremea aceea Cioculeţ se purta la costum, ceea ce nu prea se obişnuia. Era un lord. Are o stofă de aristocrat, un umor fin, de calitate, care nu este pe înţelesul tuturor, are snoave alese şi este deschis întotdeauna la nou." În 2000, Florian Pittiş a părăsit Pasărea Colibri, iar în locul lui a venit "omul de 2.000 de ani" – Marius Baţu. "M-am lipit la repertoriu şi la forma spectacolului, n-a fost greu deloc! Dar am avut ceva de lucru: două albume, un turneu de 45 de zile în Canada şi în Statele Unite. Este ca în armată, atunci se sudează relaţiile. Te cunoşti mai bine, devii camarad. Iar Cioculeţ era întotdeauna cel mai calm, cel mai deschis, se plia imediat oricărei situaţii. Nu l-am văzut niciodată nervos. Dacă are vreo nemulţumire, este uşor ironic. Atât. Nu are încrâncenare. Îţi transmite şi ţie starea de calm. Pare că nu-l atinge nimic din afară, are un sistem de protecţie foarte bun", mărturiseşte Marius Baţu.

"Era coadă, trebuia să-ţi faci rezervare cu mult timp înainte, fiindcă biletele se vindeau imediat. Era un spectacol total. Cioculeţ îmi povestea cum stătea alături de Moţu la uşă şi rupeau biletele celor care intrau. Să te duci la spectacol şi să-i vezi pe artişti la bilete... Sau jucând table pe scenă!"
Marius Baţu