Un film complet

"Filmul «Moromeţii» este impresionant şi face parte din categoria celor care, odată văzute, nu se mai uită", subliniază Alexandru Preda, fiul cel mic al scriitorului Marin Preda.

Într-o perioadă în care cinematografia românească se "colora" din ce în ce mai mult, "Moromeţii" lui Stere Gulea se anunţau în registrul monocromatic. La timpul acela, acest lucru a stârnit un val de controverse pe care ulterior, la vizionare, pelicula a reuşit cu brio să le gestioneze.

Într-adevăr, "Moromeţii" trebuia să fie alb-negru. Altfel nu se putea. Această alegere s-a dovedit foarte inspirată, folosirea peliculei alb-negru a subliniat dramatismul şi atmosfera acelor ani. Această alegere a conferit filmului o valoare mai mare într-o perioadă în care filmul color avea întâietate. "Moromeţii" este un film foarte bun, este un film care te impresionează şi te ţine în scaun. Un film complet.

ÎNTRE DINICĂ ŞI REBENGIUC
Privesc cu oarecare reticenţă "ecranizările", cunoscute fiind eşecurile pe care multe dintre ele le-au avut în faţa publicului. Ştiu multe romane deosebite care şi-au pierdut din culoare o dată cu ecranizarea, cum sunt multe romane care au câştigat o dată cu transpunerea lor în imagini. Înclin totuşi să cred că numărul lor este mult mai mic. În fine, poate şi de aceea am privit cu suspiciune o ecranizare a Moromeţilor.

Evident, temerea era născută dintr-un sentiment pur subiectiv, lesne de înţeles. Teama că ecranizarea acestei cărţi ar putea avea o soartă nefericită a fost destul de mare, cu atât mai mult cu cât aflasem de la mama mea că, deşi i se propusese, Gheorghe Dinică refuzase rolul. Or, Dinică, pentru mine, reprezenta imaginea lui Ilie Moromete. Era mai greu să-mi imaginez pe altcineva. Dar ironia sorţii, în momentul turnării filmului, marele actor se lăsase de fumat, iar Moromete fără ţigară în gură, mai greu de imaginat. Deci fără Dinică...

Rolul i-a fost atribuit lui Victor Rebengiuc, un actor cu care nu eram foarte familiarizat la acel moment şi pe care, recunosc, îl priveam cu suspiciune şi neîncredere. Rebengiuc mi se părea prea de oraş, mi-l imaginam un actor de costum şi pălărie, nicidecum un ţăran mergând în picioarele goale pe o mirişte. Îl văzusem în "Doctorul Poenaru" şi nu-mi prea plăcuse, iar dacă aş fi fost eu regizorul filmului, cu siguranţă aş fi văduvit lumea cinematografică de un rol care s-a dovedit excepţional.

PREMIERĂ
Îmi aduc aminte, filmul l-am văzut împreună cu fratele meu, într-o vară, la Costineşti. Cred că prin 1988, dar nu sunt sigur... Premiera a avut loc într-un teatru de vară, iar noi, spectatorii acelei arene, aveam privilegiul de a fi în compania realizatorilor filmului, regizori, scenarişti, actori. Emoţiile erau mari, cel puţin la mine, la fel şi bucuria de fi în acelaşi loc cu mari nume precum Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Dorel Vişan etc.

Vedeam "Moromeţii" şi eram emoţionat. Era un film făcut după o carte pe care o adoram şi abia aşteptam să văd cum a ieşit. Am urmărit filmul cu sufletul la gură, părându-mi rău că s-a terminat aşa repede. Era numai o impresie, filmul nu era scurt deloc, era chiar lung, două serii, peste două ore de proiecţie. Eu însă îmi doream să nu se termine. Era extraordinar. Era ce-mi imaginasem. Satul (comuna Talpa, cum am aflat ulterior), casa părintească, poiana lui Iocan, secerişul... toate existau în mintea mea sub forma unor pagini scrise.

Şi iată acum, ele prindeau viaţă. Eram mai mult decât impresionat. Mi-a plăcut foarte mult. Iar "cadoul cinematografic" nu avea să se termine. A doua zi, "discuţiile" cu actorii şi realizatorii filmului se reluau pe plajă, iar curajoşii puteau să adreseze întrebări. Am ratat şansa de a-mi auzi glasul în difuzoarele de la Costineşti şi ulterior în eter la Radio Vacanţa, cu toate că aveam ceva lucruri de "lămurit". Tot filmul îmi plăcuse, dar personajul Nilă mi se păruse prea "bolovan" decât ar fi fost în realitate, iar Niculae, cel mai mic dintre fraţi, parcă prea "aerian".

Voiam să întreb de ce au ieşit aşa? Pentru a pune aceste întrebări îmi trebuia însă curaj, pe care recunosc că nu l-am avut şi am rămas cu întrebările în gât. Fratele meu însă a fost mai curajos şi a pus o întrebare, cred că regizorului de imagine, dacă îmi aduc aminte bine. Eu am rămas cu dilema...

RECITAL ACTORICESC
Filmul "Moromeţii" este impresionant şi face parte din categoria celor care, odată văzute, nu se mai uită. Actorii joacă impecabil. Ai putea foarte uşor să spui că sunt "de acolo", Rebengiuc este extraordinar, Moromete trăieşte în pielea lui. Guica, Paraschiv, Catrina, Dumitru lu' Nae, Bălosu etc. sunt personaje care ies din coperţile romanului şi trăiesc în interpretarea acestor minunaţi actori (Mitică Popescu, Luminiţa Gheorghiu, Dorel Vişan, Florin Zamfirescu, regretata Gina Patrichi etc.).

Lor şi nu numai le mulţumesc din suflet pentru minunatul recital pe care l-au dat. Pentru cine nu l-a văzut, filmul "Moromeţii" este un "must see" fără nici o urmă de îndoială.