La Jegălia stă din 1996. Atunci a cumpărat terenul şi a înălţat singur o gospodărie.
La Jegălia stă din 1996. Atunci a cumpărat terenul şi a înălţat singur o gospodărie.
Localitatea Jegălia este situată la jumătatea drumului dintre Călăraşi şi Feteşti. Aici locuieşte Nelu Bălăşoiu. Un teritoriu însufleţit de pofta de muncă şi de viaţă a interpretului. Un pămînt întins, pe care, de-a lungul timpului, a creat o unitate de producţie agricolă de care acum este foarte mîndru. Iubeşte tot ceea ce ţine de ferma lui, fiecare colţişor, fiecare animal, floare, plantă sau legumă.
Casa, amplasată în apropiere de malul iazului, scoate în evidenţă calităţile şi gustul artistului. Nu şi-a propus de la bun început să construiască un palat. Nici măcar o vilă. Aşadar, Nelu Bălăşoiu a ajuns să locuiască într-o clădire simplă, ataşată fermei, dar plăcută, ospitalieră şi rafinată. Cum a ajuns aici?: “Simţeam că artistăria, cum o numesc eu, nu va mai merge, în timp ce peste tot apăreau tot felul de specimene. Atunci, un bun prieten de-al meu care lucra într-o bancă mi-a spus: «Măi, de ce nu faci tu un împrumut sau dacă ai bani să cumperi nişte utilaje, să lucrezi în agricultură, că este profitabil?». Eu l-am ascultat. Făceam prestări de servicii cu combina”.
Proiecte. “Aveam şi am trei combine de recoltat. De la un timp nu se mai cîştigă. Au venit de prin străinătate acei indivizi care mureau de foame, cu tot soiul de utilaje. Oricum, nu mă plîng că nu am. Am să trăiesc şi să dau şi la prieteni. Nu bani, ceea ce am eu în casă. Aş fi vrut să mai construiesc nişte silozuri, dar, vedeţi dumneavoastră, seceta care există acum ne face să ne oprim. Pentru că n-avem la irigat absolut nimic pe zona asta şi nu avem cu ce plăti. Iau un tractor cu 110.000 de euro, da? În cinci ani trebuie să-l plătesc. În afară de asta, sînt implicate multe alte costuri, trebuie să plătesc şi oamenii, sămînţa. Lot semicerc de porumb nu pot să fac, fiindcă şi nea’ Gheorghe pune acolo porumb şi atunci pe mine mă împiedică. Lot de grîu am avut, dar ştiţi cît este un hectar de porumb? Sămînţa pentru un hectar? Cinci milioane! Cît trebuie să scot eu să plătesc şi tractorul, să plătesc şi salariaţii, să dau şi impozite la stat şi aşa mai departe?”
Culturi. Mai mult, Nelu Bălăşoiu e indignat de faptul că la capitolul agricultură se vorbeşte mult, dar nu se face nimic. După spusele sale, trebuia să aibă din decembrie banii luaţi de la UE pentru însămînţare, pentru culturile de primăvară, porumb, fasole, soia, cîte şi mai cîte. “Nu avem nici un leu pînă azi şi intrăm în aprilie. Din păcate, la noi şi clima este nefavorabilă. Au fost, de pildă, vijelii mari, iar temperaturile au ajuns chiar la –20 grade. Pun floare la trei ani, pentru că sunt obligat. Aceea trebuie să o pui la peste patru ani, eventual la cinci, şase ani.”
Sprijin. Pentru viitor, interpretul recunoaşte că nu s-a mai gîndit pînă acum la nimic: “La vîrsta asta, de 60 de ani, nu ştiu ce planuri aş putea să mai am. Poate de moment... Viitorul nu ştii ce-ţi aduce! În schimb, pentru sufletul meu, pentru copii, vreau să-i ajut pe cei din sat aşa cum i-am ajutat şi pînă acum. Eu am fost primul om care le-am introdus pîinea în casă. Pîinea însemnînd grîul. Am fost primul individ care a avut combine de recoltat şi care a făcut prestări de servicii şi la IAS-uri, şi la fostele CAP-uri, şi la asociaţii. Sper şi de acum încolo să o duc bine, să fiu sănătos. Dar îmi privesc ochii şi văd că nu mai sînt aceeaşi… nu mai sînt ei”.