Balada Tocilescului

ELEFANTUL TROPĂIE FRUMOS! ● "La caravanserai în prispă/ Arabii stau într-o elipsă/ Zâmbetul moale de pe dinţi/ Se scurge-n bărbile fierbinţi..."

Cu "Balada Tocilescului", Nicu Alifantis a avut de susţinut un examen în faţa regizorului Alexandru Tocilescu. "În 1973 fu­sesem repartizat la Brăila şi am vrut să fac o piesă care nu se mai făcuse până atunci şi nici nu se va mai face: «Swanewit» de August Strin­dberg, spune Toca. Am simţit nevoia să folosesc muzică în spectacol şi am dat sfoară în ţară dacă este cineva în oraş care ar putea să mă ajute. Atunci, actorul Mircea Creţu mi-a zis că există un băiat care compune şi cântă foarte frumos. A venit Nicu la Teatrul Maria Filotti în uniformă, cu matricola pe braţ şi cu un păr imens şi creţ. M-am uitat la el cu foarte multă neîncredere şi l-am întrebat: «Crezi că poţi face muzica?». Iar el a răspuns: «Daţi-mi nişte versuri şi vă fac un cântec!»".

Şi regizorul i-a dat nişte versuri scrise de el: "La caravanserai în prispă/ Arabii stau într-o elipsă/ Zâmbetul moale de pe dinţi/ Se scur­ge-n bărbile fierbinţi/ Da, bătând încet în tamburine/ Cadânele în văluri fine/ Fac arabescuri din buric/ Cafeaua... fâsâie-n ibric/ Vreo şapte-opt cămile triste/ Născute-n vremuri sclavagiste/ Câte-un scuipat azvârl în praf/ Rozând papucii cu canaf// Din când în când oftează, ah/ Mergând cu gândul la Alah/ Căci a sosit acuma ceasul/ Când Hogea îşi ridică glasul/ Peste deşertul anodin/ Nuanţă... nuanţă opalin". Puştiul cu bucle a plecat într-o altă cameră şi s-a întors într-o jumătate de oră cu "Balada Tocilescului". "Piesa era superbă, de altfel aşa a rămas şi astăzi, şi i-am zis: «Gata, lucrăm împreună!». Aşa s-a născut spectacolul «Swanewit», pe versuri de Leonid Dimov. Am avut un turneu la Bucureşti, deşi Nicu era în armată. Am intervenit să-l scoatem din unitate, pentru că fără el nu s-ar fi
putut juca spectacolul. A venit trei ore, după care s-a întors la unitate", povesteşte Toca.

CEL MAI! În 1978, Tocilescu a montat "Nevestele vesele din Windsor" de W. Shakespeare. "Spectacolul dura trei ore, iar partea muzicală era de 59 de minute şi era compusă de Nicu – spune regizorul. Paul Everac a scris atunci despre cum îmi bat eu joc de Shakespeare «lăsându-l pe elefant să tropăie cu picioarele lui mari prin minunea versurilor shakespeariene...». În sfârşit, viaţa l-a redus la tăcere pe Everac".  

Muzica "elefantului" a "tropăit" frumos în aproape toate teatrele din România. "Nu cred că există un teatru din România pentru care el să nu fi făcut muzica – spune Toca. Spectacolele pentru care el a făcut muzica au avut întotdeauna de câştigat. Nicu este, probabil, cel mai prolific compozitor de muzică de teatru din ţară. Ar fi normal să scoată nişte discuri numai cu muzica de teatru, să o lanseze mai bine. Sunt nişte bijuterii extraordinare care ar trebui reva­lorificate într-un disc antologic!

Dacă ar fi trăit în altă parte, ar fi fost mai mare decât Donovan şi s-ar fi apropiat de Bob Dylan. El este unul dintre cei mai mari cantautori din lume, după părerea mea. Cine ştie când şi cum timpul va demonstra că am dreptate".