O nouă Edith Piaf

1988 avea să fie anul de triumf al Patriciei Kaas. Un an bun pentru carieră, negru pentru viaţa personală.

În 1988, Patricia a obţinut distincţii importante, precum Premiul "Victoires de la Mu­sique" pentru "Best Female Newcomer of the Year" şi Cel mai bun single al anului. În noiembrie 1988 a fost lansat albumul de debut al Patriciei Kaas: "Mademoiselle chante le blues". Discul s-a bucurat de succes fenomenal. înregistrând vânzări record în scurt timp după lansare.

DISC DE AUR. Acest prim album i-a adus Patriciei Kaas primul disc de aur. În doar o lună de la lansare, albumul de debut s-a vândut în peste 100.000 de exemplare numai în Franţa. Vânzări mari s-au înregistrat şi în Belgia, Elveţia şi Canada. Faima tinerei cântăreţe s-a răspândit rapid dincolo de graniţele Franţei, albumul ei vânzându-se incredibil de bine în toată Europa şi ajungând rapid în topurile din Quebec şi Japonia. Patricia Kaas avea să fie unul dintre puţinii artişti francezi care reuşiseră să pătrundă şi să aibă succes pe piaţa anglo-saxonă. Totodată, Patricia era deja o celebritate pe plan mondial. Franţuzoaica Patricia Kaas îşi crease propriul loc în lu­mea muzicii, indiferent de vocile cu care fusese comparată până în acel moment.  

URSULEŢUL. În mijlocul succesului, artista a suferit o puternică lovitură: moartea mamei sale, bolnavă de cancer. De atunci, artista duce cu ea, în orice loc din lume în care concertează, ursuleţul de pluş pe care-l dăruise mamei sale sufe­rinde. O mascotă norocoasă de care interpreta nu s-a mai despărţit.

Mergând pe urmele lui Edith Piaf, Charles Azna­vour şi Jacques Brel, tânăra cântăreaţă din Forbach avea să câştige în martie 1989 prestigiosul "Grand Prix du Disque de l'Académie Charles Cros".