x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Povestea aurului "La noi, aurul e ca pământul la români!"

"La noi, aurul e ca pământul la români!"

de Petru Zoltan    |    07 Sep 2009   •   00:00
"La noi, aurul e ca pământul la români!"

Rudi Varga a reuşit, după 15 ani de la căderea comunismului, să recupereze de la Banca Naţională a României aproximativ nouă kilograme de aur confiscat abuziv de miliţieni.

Banca Naţională a României a fost asaltată în ultimii 20 de ani cu zeci de mii de cereri de restituire a aurului confiscat abuziv de la romi în perioada regimului comunist. O parte dintre cei care au revendicat aurul confiscat au câştigat în instanţă dreptul de a intra în posesia lui. Cei mai ghinionişti au fost însă cei care nu au putut să dovedească cu acte că au deţinut obiecte din aur şi că le-au fost confiscate de către miliţieni. Alţii, mai norocoşi, au reuşit să recupereze doar o parte din el. Unul dintre ei este Rudi Varga care a reuşit să îşi recupereze doar 8,6 kilograme de aur.

El susţine că miliţienii care confiscau aurul ţiganilor nu îl predau în totalitate către stat, mai ales că în multe cazuri nu întocmeau nici măcar procese verbale. "Din 1976 până în 1988, miliţienii mi-au confiscat aproape 15 kilograme de aur. Am reuşit să recuperez doar 8,6 kilograme, că pentru diferenţă nu s-au mai găsit actele", a spus Rudi Varga. Unde a ajuns diferenţa de aur, nimeni nu ştie.

CONFISCĂRI ABUZIVE
Liderul romilor din comuna clujeană Gilău, celebrul Rudi Varga (68 de ani) a primit după câţiva ani de procese o parte din aurul confiscat abuziv de comunişti. Îmbrăcat într-un costum alb, cu pălărie de texan, Rudi Varga a acceptat să povestească peripeţiile prin care a trecut în urmă cu câţiva zeci de ani, datorită aurului pe care îl moştenise din familie. Povestea lui începe în anul 1976, când a fost arestat de miliţie, pentru că nu a vrut să le predea aurul pe care îl moştenise de la tatăl său.

"Prin noiembrie, în anul 1976, m-au luat de-acasă, m-au dus la miliţie şi m-au ţinut închis acolo o lună. Nu mi-au dat drumul până nu le-am dat aurul. Atunci mi-au confiscat şase kilograme de aur, brăţări, ghiuluri, ceasuri şi lanţuri cu medalioane. Toate erau moştenire de familie. Mi-au dat drumul la 3 decembrie, de ziua mea", îşi începe povestea bătrânul Varga. Se pare că miliţia afla de aurul ţiganilor chiar de la un turnător, aflat în sânul comunităţii de romi. Însă, romii au aflat târziu cine îi turna la miliţie.

Varga îşi aminteşte că în comună era o femeie care vindea aur, şi la români şi la ţigani: "Nu mi-e neam, e doar o coincidenţă de nume. Trăia pe picior mare ţiganca. Era femeia miliţiei. Ea mai dădea aur pentru tine ca să te scape de la puşcărie, dar pe urmă trebuia să-i dai aurul înapoi. Ana asta, ştii cum era, dacă vindea aur la români, îi dădea în primire la miliţie. Nouă ne confisca aurul Leş Fănică, şeful Economicului, care era pe mână cu ea. Trebuie să scrieţi şi de ăia care au lucrat cu aurul pe vremea lui Ceauşescu, că altfel nu aveau de unde să facă atâta avere".

Degeaba a încercat să se opună şi să se revolte împotriva sistemului, pentru că nu a avut sorţi de izbândă. Până în anul 1988, Varga a fost săltat de miliţie de opt ori. Ultima dată a fost reţinut împreună cu soţia sa. "Noi am fost mina de aur a lui Ceauşescu. Aurul e moştenirea noastră. Averea noastră e aurul, la români e pământul ca în poezia lui Coşbuc. Oltenii erau cu galbeni, bănăţenii tot cu galbeni, iar noi clujenii eram cu bijuteriile de aur", explică bătrânul.

PE URMELE AURULUI
O dată cu căderea regimului comunist, Rudi Varga a încercat să îşi recupereze aurul pe care familia sa l-a predat ca să îl scape de închisoare. S-a dus la Banca Naţională a României, Sucursala Cluj, de unde a cerut să i se comunice cât aur confiscat de la el figurează în registrele băncii. Înarmat cu documentul de la bancă, în care se preciza că figurează cu 8,6 kilograme, a dat în judecată autorităţile statului în baza mai multor legi ale proprietăţii, dar a pierdut majoritatea proceselor. A ajuns chiar până la Curtea Supremă de Justiţie, dar degeaba. 

 

Nu exista temei legal, până când a apărut legea care prevede ca aurul confiscat abuziv să fie restituit proprietarilor. După zeci de procese, Rudi Varga a început să cunoască legislaţia referitoare la proprietăţi, de la Legea 10 sau Legea "Lupu" până la ultimele acte normative. O dată cu apariţia Legii 591/2004, bătrânul a început să prindă iar curaj. Nu s-a lăsat descurajat de zecile de procese pierdute până atunci. Ultimul proces a avut loc la 17 octombrie 2005, iar câteva zile mai târziu judecătorul s-a pronunţat în favoarea lui Varga.

Astfel, după câţiva ani de procese, Rudi Varga şi-a recuperat o parte din aur, dar mai mândru e că a reuşit să învingă sistemul. "Aurul mi l-au dat prin 2007. L-am scos de la Banca Naţională. Acolo nu mi-am găsit toate piesele de aur. Directoarea a văzut că nu mi-a convenit că nu erau toate piesele mele, că mi-au schimbat multe obiecte din aurul confiscat. Mi-a zis: «Domne, ăsta ne-a fost predat de miliţie, pe ăsta vi-l dăm!». Aveam galbeni din ăia mici, pe care nu i-am mai văzut în veci", spune cu amărăciune bătrânul Varga. Tot el i-a acuzat pe mai mulţi miliţienii din judeţ care au în prezent afaceri de milioane de euro că i-au confiscat aurul, dar nu l-au predat statului.

BANI DIN TĂBĂCĂRIE
Întrebat de unde au făcut rost ţiganii de atâta aur, Rudi Varga a ţinut să explice că oamenii nu şi-au investit banii în proprietăţi: "Ţiganii acum au început să cumpere proprietăţi, că până acum, toţii banii îi investeau în aur. Cumpărau monede de aur, ducaţi austrieci de 24 de karate. Tata era tăbăcar de piei şi mai vindea şi halviţă pe la târguri. Aşa a reuşit să facă banii cu care a strâns aurul."
Acest articol a fost susţinut de Fundaţia Next Page, cu sprijin financiar de la Open Society Institute-Budapesta..

 

Legislaţie
Parlamentul României a aprobat în anul 2004 Legea 591, care a modificat şi completat Ordonanţa de Urgenţă 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajele acestora şi a pietrelor preţioase din România. Articolul 26, alin. 1, prevede că persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase (...) au fost preluate abuziv pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul până la data de 31 decembrie 2006.

În aprilie 2007, legea metalelor preţioase a fost modificată din nou şi prevede că termenul-limită până la care persoanele fizice pot revendica restituirea metalelor preţioase confiscate abuziv s-a prelungit până la 31 decembrie 2009. După acest termen, persoane care revendică metale preţioase pot da în judecată Banca Naţională a României, doar după ce achită o taxă de timbru destul de piperată.

×
Subiecte în articol: povestea aurului