Vremea când miroase a brad

În prag de sărbători, colindele lui Ştefan Hruşcă sosesc, ca de fiecare dată, cu bucurie şi pace. Sensibilitatea şi lirismul sunt purtate în glasul consacrat al maramureşanului autentic. Despre cel mai reprezentativ artist al colindului românesc ne-a vorbit, cu drag, omul de televiziune Dumitru Moroşanu.

Renumitul producător l-a cunoscut pe Ştefan Hruşcă la Cenaclul Flacăra. "Am avut, prin natura funcţiei mele, o perioadă foarte frumoasă şi benefică. În 1988 am făcut un spectacol şi o emisiune la Sala Palatului în care se interpretau cântece de iarnă. Vreau să vă spun că aşa cum era pe vremea aceea, cu colindele tradiţionale, fiindcă mai sunt şi colinde laice, Hruşcă a făcut un regal!

Un regal din acel spectacol cu cântece de iarnă prin care mirosea a brad proaspăt. Ne gândeam atunci, cum ar fi să putem să-l auzim şi cu colinde autentice. Astfel, în anul 1998, eu am organizat un concert de colinde la Ateneul Român... un concert de Crăciun. Am propus şi Madrigalul, un cor cu o valoare extraordinară, dar deliciul l-a constituit partea a doua a spectacolului. Partea în care Ştefan Hruşcă urca pe scenă. Hruşcă şi orchestra simfonică.

Era ceva nou şi am apelat la un foarte bun muzician român, George Natsis, care a scris pentru grupul de instrumentişti din orchestra simfonică radio o parte din concert. A fost o oră de vis!", îşi aminteşte Dumitru Moroşanu.

EFECT
Deşi îl cunoştea pe Ştefan Hruşcă, Dumitru Moroşanu a fost uimit de frumuseţea spectacolului. "M-a fermecat! Am mers la toate spectacolele lui Ştefan, dar nu înceta să mă surprindă. Iar publicul a fost minunat! Există o electrizare atunci când publicul este entuziasmat. Sufletele se încing, iar această reacţie se transmite în partea opusă, respectiv pe scenă. Apoi, între public şi artist se crează o relaţie specială. Am făcut un final mai aparte al concertului, cu nişte copii din Maramureş care cântau colinde.

Concertul a fost de mare efect, se regăsea de fapt tema colindelor lui Hruşcă în cântecul acelor copii. A fost un experiment extraordinar de care îmi aduc aminte cu mare plăcere. Ba mai mult, i-am dat o copie a materialului şi l-a vizionat în diverse întâlniri cu românii din afară, mai ales la Toronto. Efectul a fost acelaşi. Ceea ce-mi place la Hruşcă este faptul că nu se repetă. Încearcă să ţină minte totul şi să nu calce pe aceleaşi urme, ar însemna monotonie", povesteşte omul de televiziune.

LEGENDELE
În perioada Crăciunului, colindele lui Ştefan Hruşcă răsună peste tot. "Faptul acesta - continuă Dumitru Moroşanu - îi crează avantaje, dar şi un dezavantaj: e obligat să vină mereu cu ceva nou. E obligat să întreţină atmosfera pe care a oferit-o în atâţia şi atâţia ani. Şi anul trecut de Crăciun am făcut un moment cu Hruşcă, foarte frumos. Şi anul acesta, la «Duminica în familie» va avea loc o emisiune specială. Zici Crăciun, zici Hruşcă. Înainte de '89 ziceai Crăciun, ziceai Madrigal, acuma este Hruşcă!

Colindele din Maramureş el le-a impus... colindele adevărate care nu au răzbit până atunci. Toate sunt de esenţă folclorică, iar el le-a transmis cu o sinceritate formidabilă. O sinceritate care l-a făcut să fie ceea ce este azi. Îmi plac toate colindele lui Hruşcă şi, mai mult ca sigur, îmi vor fi aproape şi cele ce vor veni. Face un imens serviciu culturii române... ecourile de colinde vechi sunt deja o tradiţie.

Nu ştiu dacă un colind are o legendă, dar cu siguranţă ele au deve-nit legende. Sunt cântecele pe care Hruşcă le-a ascultat cel mai mult în copilăria lui. Nu este nimic prelucrat acolo, e folclor. Pur şi simplu folclor!

Îi urez ceea ce voi simţi eu când voi aprinde bradul şi voi da drumul la colindele lui. Să-i dea Dumnezeu sănătate, putere şi să ducă mai departe această tradiţie".