Amintiri in ritm de rock

"Ce inseamnă Preoteasa pentru mine? Sigur, iţi trimit căteva rănduri, am amintiri frumoase de-acolo"

"Ce inseamnă Preoteasa pentru mine? Sigur, iţi trimit căteva rănduri, am amintiri frumoase de-acolo"

Iuian Vrabete-Holograf

Pe vremea cănd singurele reclame erau la peşte oceanic, cănd străzile erau abia ghicit luminate, iar restaurantele se inchideau la zece seara, clădirea gri de pe Plevnei ţinea loc de foarte multe din lucrurile pe care azi le-aş putea numi, dar pe care atunci nici nu mă găndeam că le vom avea la indemănă. Căteodată scările se umpleau cu cei care se imbulzeau la filmele ce nu ajungeau in cinematografe, poate periculoase ori poate numai prea deştepte pentru vremurile in care Moscova nu credea in lacrimi. Unii urcau treptele pănă in Teatrul Podul, iar alţii, ca noi, coborau in subsolul unde visam, in cămăruţele prost ventilate in care repetam, la scene mari, la scule formidabile, la succes.

NOSTALGII. Egalitarismul comunist funcţiona şi aici. In 1977, cănd incropeam prima mea formaţie, Basorelief, acolo repetau, mai la subsol, mai la etaj, şi Grup 120, şi FFN, şi chiar deja celebrii Sfinx. Pentru cei ca noi, venetici in Bucureşti şi nelegaţi de vreo viaţă de familie, "Preoteasa" era mult mai mult decăt sala de repetiţie.

Citește pe Antena3.ro

Vin ninsorile în România. Informare meteo ANM de vreme rea pentru toată țara

Şi peste ani, cănd am revenit acolo cu Holograf, m-am bucurat ca de o intoarcere in timp. Sigur, formaţiile care repetau erau altele, dar tot colegi, şi mai ales acolo era tot domnul Toma, omul care a ştiut in vremurile «dinainte» să ţină deschisă o umbrelă isteaţă ce ne proteja de prostia ideologică, iar in vremurile «de acum» să impace indiferenţa capitalistă cu disponibilitatea unei instituţii culturale. Şi cred că şi acum, cănd se sting luminile, aleargă, prin sălile intunecate, visele, iubirile, speranţele, aleargă viaţa noastră la Preoteasa.

Aniversare Compact

Alături de Holograf, pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti au concertat şi celelalte două trupe faimoase din triada rockului: Iris şi Compact. Despre Iris aţi citit recent o intreagă Ediţie de Colecţie realizată de Jurnalul Naţional şi au fost prezenţi, fireşte, la Maratonul de la Preoteasa. Pentru Compact, concertul de sămbătă a reprezentat un moment dublu festiv: sărbătorirea a 30 de ani de carieră muzicală şi lansarea primului album live, un dublu CD intitulat "Compact in Concert" şi inregistrat anul trecut la Teatrul Naţional din Bucureşti.

"La Preoteasa am căntat prima dată in ’85, ţin minte şi data, 12 iulie, pentru că era ziua mea de naştere. In afară de piesele noastre consacrate căntam două piese in premieră, ambele coveruri după Dire Straits dintr-un album abia apărut. Una dintre piese era «Brother in Arms» şi, după ce-am terminat-o, s-a făcut linişte in sală şi apoi au izbucnit aplauzele. La final, nu ştiu de unde a aflat publicul, dar toată sala mi-a căntat «La mulţi ani». M-au terminat!", işi aminteşte Paul Ciuci, solistul de la Compact. (Ilinca Dima)

Timpuri noi:Becule

Versurile subversive scrise de Adrian Pleşca pentru această piesă au exclus de la bun inceput orice şansă de a fi inregistrată sau difuzată. Interpretarea ei in concertele studenţeşti făcea insă deliciul fiecărui recital Timpuri Noi. Singura inregistrare a fost făcută in ’90 in Suedia