Doinele studenţilor

Romănii au avut mereu jocul, hora, doina si sărba. La fel şi studenţii.

Romănii au avut mereu jocul, hora, doina si sărba. La fel şi studenţii.

Romănii nu au avut compozitori clasici de notorietatea unui Mozart sau Beethoven, dar au avut dintotdeauna balada şi doina, sărba, hora şi jocul. George Enescu şi-a extras seva celor mai frumoase creaţii din bogăţia prelucrărilor folclorice.

Etern indrăgostiţi de folclorul autentic au rămas şi mulţi dintre studenţii care au ales să-şi petreacă timpul liber la Preoteasa ca membrii ai Ansamblului Folcloric Studenţesc Doina, un adevărat ambasador al Romăniei peste hotare. Cei mai mulţi nu se inscriau in ansamblu de dragul păstrării şi transmiterii tradiţiilor, ci incăntaţi de şansa de a vedea astfel ţări străine, pe care sub regimul comunist nici nu puteau visa să le vadă vreodată. Această formaţie studenţeasca ajunsese chiar de la inceput să atingă un nivel artistic atăt de ridicat incăt intra in competeţie cu ansambluri profesioniste cum ar fi Ciocărlia sau Doina Armatei, mai ales cănd se punea problema reprezentării Romăniei peste hotare. Dar dincolo de interesul aparent al primei lor intălniri cu orchestra sau dansurile populare, studenţii aveau să descopere farmecul folclorului autentic şi să rămănă mereu subjugaţi. Tudor Gheorghe, Dumitru Fărcaş, Gheorghe Zamfir şi mulţi alţi maeştri, apreciaţi in toate colţurile lumii, poartă-n suflet amintiri dragi de cănd erau tineri membri ai Ansamblului Studenţesc Doina. La Preoteasa.

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

Cu "Lordul John", Mircea Vintilă a căştigat Marele Premiu la cea de a doua ediţie a Festivalului "Primăvara Baladelor" dar, din cauza titlului cu rezonanţe occidentale, piesa a fost ocolită de orice şansă de difuzare sau inregistrare şi a devenit emblematică in concertele studenţeşti

Tudor Gheorghe

Membru de vază al Ansamblului Doina a fost şi Tudor Gheorghe. Maestrul povesteşte: "Mă găndesc că mai am opt ani şi sunt de-o seamă cu Casa de Cultură. Nici n-ai zice că-n urmă cu vreo patru decenii am venit aici, la Casa de Cultură a Studenţilor «Grigore Preoteasa». Eram student la Institutul de Teatru. In ’64 am inceput aici cu un om extraordinar care se ocupa de cercul de teatru, Nea Tadeu ii ziceam noi. Veneau la el studenţi pasionaţi de teatru de la alte facultăţi şi se incropeau scenete sau acte intregi. Noi, doi băieţi de la Teatru, am venit şi am legat prietenii cu cei de la Drept, de la Politehnică, de la Filologie... Relaţiile au rămas statornice chiar şi in ziua de azi.

Mă bucur să fiu aici alături de domniile voastre - altă generaţie. Eu nu fac deosebire, nici n-am sentimentul că nu m-aţi inţelege. Ştiu foarte bine ce se intămplă, sunt contemporan cu domniile voastre prin fiul meu. Păstrăm o relaţie firească şi-mi mai spune: «Şefu’, vezi că eşti nasol aici!»."

"Fiecare işi dorea să fie dirijor. «Măi Gigi (Gheorghe Zamfir), nu se poate cu naiul in faţă!» A zis «Bine, maestre!», dar s-a supărat şi m-a ţinut minte toată viaţa"

Constantin Arvinte, conducător artistic al Ansamblului Doina