Profesionişti

Pentru cei care au făcut parte din Roşu şi Negru, formaţia a însemnat o şcoală superioară.

Pentru cei care au făcut parte din Roşu şi Negru, formaţia a însemnat o şcoală superioară.

Adrian Ordean a început să cînte cu Roşu şi Negru în 1980. „Am venit de la Braşov, unde cîntam cu o altă trupă, la recomandarea unui prieten de-al meu, chiar toboşarul trupei, Liviu Hrişcu. Am cîntat cu Roşu şi Negru pînă în 1988, după care am plecat la Compact. Voiam să plec, să cînt puţin altceva decît ce se cînta la Roşu şi Negru“, ne-a spus Adrian Ordean. „Pentru mine, perioada petrecută împreună cu Roşu şi Negru a fost ca un fel de «şcoală superioară», un fel de «clasă superioară», mai ales că erau şi ceva scule la Roşu şi Negru în perioada aceea, mai bune ca în alte părţi, şi se simţea un aer de profesionalism. Plus că am dat de muzicieni foarte buni. Liviu Tudan era un tip extraordinar. Apropo de discuţiile între noi, de ce ar trebui şi n-ar trebuit să cîntăm, ştiu că a venit el într-o zi cu o compoziţie şi a zis «Hai să repetăm!». Şi am zis că eu nu cînt aşa ceva, că nu-mi place mie aşa ceva. Şi am zis că am făcut şi eu o piesă din asta. Şi Liviu mi-a zis: «Ia, cîntă-mi şi mie, să văd ce piesă ai făcut». Şi i-am cîntat atunci. Era o piesă care s-a numit «Pseudofabulă». Iar Liviu a zis «OK, nu mai repetăm piesa mea, repetăm piesa asta a ta, pentru că e mai bună şi vom mai trăi încă cinci ani liniştiţi de pe urma ei“, povesteşte Adrian Ordean.

Cenzura. Liviu Tudan era un tip destul de bun în relaţia cu publicul, ne povesteşte Ordean. „Ştia ce să facă cu o sală. Cred că acopeream destul de bine un public de pe la 16-17 ani pînă la 40-50“, îşi aminteşte artistul. Au fost şi probleme nenumărate cu cenzura. „Apropo de piesa «Pseudofabula»: textul ei este «Într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care vară». Textul original era «Într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care ţară». Au zis că nu se poate «Într-o nu ştiu care ţară» şi a trebuit să schimbăm“, spune Adrian Ordeanu.

La clape. Emanuel Gheorghe „Fisă“ a cîntat la clape cu Roşu şi Negru între 1988 şi 1990. „Făceam turnee pe stadioane, chiar şi 20 de zile lunar, cu mai mulţi artişti. Vara erau două, trei luni la Costineşti“, îşi aminteşte clăparul. „Sînt cîteva hituri de la Roşu şi Negru care vor ră­mîne. Probabil că publicul tînăr le va asculta peste vremuri. Formaţia se distingea prin melo­dicitate. Nu era o muzică greu de executat, dar nu asta e esenţial: să faci mult, greu şi complicat. Chiar am ascultat de curînd piesele vechi şi mi-am dat seama că Tudan a ştiut ce să facă. Privind acum, peste ani, îmi dau seama că au fost clipe mi­nunate. Atunci nu rea­lizam, eram încordaţi şi încinşi de moment. În 1990, în toamnă, deja se schimbase totul şi formaţia s-a dus să cînte la Doi Cocoşi şi am conside­rat că e momentul să iau o pauză, în acei ani n-a mai mers. Dar asta nu din vina for­ma­ţiei, că erau cîntece proaste. N-a mai mers sistemul“, spune Emanuel ­Gheorghe.