Artă supremă

Corneliu Vadim Tudor, autorul multor versuri interpretate de Savoy, a acceptat să vorbească despre  îndrăgita formaţie.

În 2008, a ajuns la cartea cu numărul 21, "Cântece de dragoste". "Fără să le socotesc pe cele din afară. Am în jur de 10 cărţi în spaniolă, italiană, rusă, engleză. Şi m-am gândit să strâng într-un singur volum toate poeziile care au stat la baza unor cântece. Nu le spun texte pentru că nu sunt texte.

Admir Carpaţii, admir Crucea de pe Caraiman... mi-a plăcut şi Savoy. Asta pentru că am avut tot timpul o atracţie faţă de muzică, mai ales de muzica bună. O atracţie pentru arta supremă.", spune Corneliu Vadim Tudor.

ÎNGERUL. "Cred că era octombrie 1977 când l-am cunoscut pe Marian Nistor. Ziarul Scânteia Tineretului a organizat un turneu artistic în Valea Jiului. Pe vremea aceea nu erau grevele, situaţia era cum era, iar CC al UTC-ului s-a gândit să trimită câteva echipe de artişti să le facă oamenilor viaţa mai frumoasă. Aşa am fost cooptat şi eu. Lucram la Agerpres.

L-am întâlnit atunci pe Ion Voicu care ne-a cântat cu vioara lui Stradivarius şi pe membrii formaţiei Savoy. Ne-am simţit foarte bine acolo, am văzut o altă lume. M-am împrietenit cu Marian…un om cu o naivitate de înger. Ei erau foarte cunoscuţi în perioada aceea, lansaseră câteva piese de mare succes, dar puteau să interpreteze orice din repertoriul internaţional. Alături de Sincron, Savoy a fost cea mai bună trupă din perioada respectivă."

IDEEA POEZIEI. "Nu am colaborat imediat! De-abia în 1981 au compus pe versurile mele un prim cântec: «Hai să facem pace». Iniţial, scrisesem versurile pentru fata unei cunoscute cântăreţe, care era prietenă cu mine. Au prins repede, într-un mod foarte spiritual ideea poeziei. Dar nu a fost de aşa mare succes cum avea să fie după doi ani cântecul «Mulţumesc, iubită mamă».  Acest cântec l-am scris pentru mama mea, să o îmbărbătez fiindcă suferise o operaţie foarte grea şi se afla la spital. L-am rugat pe Marian să compună muzica şi să i-o dea Corinei Chiriac. M-am pomenit că textul i l-a dat Mirabelei Dauer şi a ieşit cum nu se putea mai bine. Mirabela are o voce de aur. Au imprimat-o, au dat-o la radio, singurul post de radio de atunci, şi i-au rugat pe cei de acolo să o programeze la emisiunea «O melodie la adresa dumneavoastră» care se desfăşura între orele 8:00 şi 9:00. La ora opt şi un sfert mama urma să intre în operaţie şi am vrut să audă melodia în direct la Radio. M-am dus la spital. Când a început să cânte a plâns săraca mama, plângeau toate femeile de acolo. Apoi, am continuat colaborarea. În total cred că sunt 20-25 de cântece. Mai recent, au compus «Carul cu boi» care văd că este cântată în localuri, restaurante. A intrat în folclor. Lumea nu ştie că e a mea. Apoi «Fă-mă Doamne o lacrimă»", a mai spus poetul.  

O MUZICĂ DE INSPIRAŢIE DIVINĂ
"Marian Nistor a avut ideea să ducă mai departe Savoy-ul, are un mare har muzical, după el mai rămân multe cântece excepţionale, «Noapte de mai», «Frunza mea albastră», versuri de Radu Stanca interpretată de Mirabela şi de Marian «Mulţumesc iubită mamă», al meu. Sunt unii care au avere, au un nume, au celebritate, apar pe mai multe posturi, dar în urma lor nu rămâne nici o melodie. Marian aşa s-a născut. El a învăţat naiul cu faimosul Fănică Luca, a fost coleg cu Gheorghe Zamfir. Este un muzician complet, care poate să compună orice, are o inspiraţie divină." (C. V. Tudor)

TINEREŢE FĂRĂ BĂTRĂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE
"Marian e născut pentru muzică. La el este o simbioză, caracterul, comportamentul, naivitatea. A fost rănit sufleteşte, a fost căsătorit de mai mult ori mereu l-am chemat şi l-am ţinut aproape, pentru mine e ca un frate. E de o generozitate extraordinară, rar am văzut un om ca el. Nu a fost la mila nimănui şi şi-a câştigat existenţa din muzică, ceea ce e greu, îţi rupi gâtul prin coclauri, trenuri post încălzite dar el s-a dus. A găsit un partener în Dorina Paraschiv. Îmi amintesc că avea un caniş mare negru, Cora, a iubit-o ca pe copilul lui. Plângea în hohote când a murit Cora. Este foarte deschis, nu ştie să mintă. Nu ştiu cu cine seamănă însă automat ne-am ataşat fiindcă semănăm, suntem foarte deschişi. Acum ceva zile ascultam «Noapte de mai», «Frunza mea albastră». Mă gândeam cum rezistă cântecele lui Marian Nistor. Deşi sunt piese din anii ’60-’70 care nu mai rezistă, ele au dăinuit în timp. Îi doresc lui Marian tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Cel mai frumos basm filozofic din istoria noastră." (C. V. Tudor)

VA RĂMĂNE UN PRIETEN
"Îi doresc lui Marian să compună până la ultima suflare pentru că a bucurat sufletele multor oameni. Prin asta se cuantifică valoarea unui artist. Eu am scris studii de istorie, cărţi dar rămân cu piesele pe care le-am scris. E greu să-ţi câştigi existenţa numai din artă, le e greu pictorilor, sculptorilor care se văd mai bine, darămite unui compozitor, dar cariera lui nu s-a încheiat aici."(C. V. Tudor)