Melodii interzise

Cenzura şi-a spus cuvântul şi în cazul Savoy. Melodia "Domnişoară" n-a fost pe placul Elenei Ceauşescu.

Prima piesă cu probleme a fost "Grâu păzit de maci" pe versurile poetului Mircea Dinescu. Mesajul cântecului n-a fost agreat. "În melodie se spunea aşa: «Poetul dacă doarme, nestingherit în flori/ Treziţi-l voi, prieteni, căci vin secerători/ Să secere o ţară de grâu păzit de maci/ Dacă eu tac, tu, mâine, n-ai nici un drept să taci». Am fost şi vreo 6 luni interzişi, dar, cum toţi soliştii cântau cu noi, n-au avut încotro şi au ridicat ordinul. Dar melodia aceasta nu se cânta la radio", îşi aminteşte Marian Nistor.

Următoarea piesă aflată în "vizor" a fost… "Domnişoară". "Tovarăşa Elena, de la Cabinetul 2, a fost derajată de cuvântul «domnişoară». «Ce e aia domnişoară? Să-i zică: Anişoară!», ni s-a transmis. Iar la un moment dat, sub egida Ansamblului UTC am avut spectacol la Sala Palatului, iar în loc de domnişoară am spus: «Anişoară, Anişoară...». Şi nu exagerez. S-a ridicat sala în picioare şi cu toţii scandau: «Dom-ni-şoa-ră!!!» Iar când am început să spunem domnişoară am cântat piesa de vreo şapte ori", completează artistul.

DISCURI. Marian Nistor spune că motivele pentru care unele melodii nu primeau acordul cenzurii erau nefondate, în unele cazuri "responsabilii" doar bănuiau că piesa ar putea deranja. Un exemplu este cântecul "Radu mamii", care în varianta autentică are 24 de strofe. Ori, la radio, nu putea fi difuzat un cântec atât de lung. Liderul Savoy îşi aminteşte cât de greu au apărut discurile Electrecord în acea vreme, după ce preluarea folclorică "Radu mamii" a fos interzisă. "Graţie doamnei Caraman-Fotea au apărut discurile Electrecord. Personal am fost la fratele lui Ceauşescu, la Andruţa Ceauşescu, generalul de la Academia de Poliţie. Am avut spectacol acolo, apoi au făcut un protocol superb. El nu ştia că este şi Angela Similea cu noi. Angela trebuia să plece, dar până la urmă a rămas. Iar generalul Ceauşescu a intrat şi când a văzut-o pe Angela a ieşit şi s-a întors cu un buchet de flori. Şi atunci i-am spus păsul nostru. A pus mâna pe telefon şi a sunat la Electrecord. Şi aşa a apărut discul. A fost o cenzură la sânge."

AGRAFE ÎN PĂR. Compoziorul Marian Nistor spune că pe vremea regimului comunist nu era obligatoriu să interpreteze piese patriotice. "Am fost în turnee şi în străinătate, dar n-am avut niciodată în repertoriu melodii patriotice. Nici noi, nici soliştii care au cântat cu noi. Am acceptat doar prelucările folclorice. Atât. Aproape an de an am cântat la Pavilionul expoziţional, la revelioanele tineretului. Nu mi-am dat crucea jos de la gât. Eu, George şi bateristul nu ne-am tuns. La filmări ne puneam agrafe în păr. Am fost doar colaboratori ai Ansamblului Tineretului  şi, nefiind angajaţi, n-am fost membri de partid. Poate că, dacă am fi fost angajaţi, n-am fi avut încotro", consideră artistul.

"Plecam în turnee cu Teatrul «Tănase», cu Teatrul din Galaţi, cu Teatrul din Ploieşti, iar Ansamblul UTC era un loc stabil pentru a face repetiţiile care erau extraordinar de importante. Aveam spectacole excepţionale la Sala Palatului. Actori de primă mână au venit şi au recitat în concerte cu Ansamblul UTC. Pe acolo au trecut mari artişti"
Marian Nistor