O comoară

Veta Biriş crede că Sofia Vicoveanca imprimă în sufletele oamenilor dragostea pentru folclor.

Veta Biriş crede că Sofia Vicoveanca imprimă în sufletele oamenilor dragostea pentru folclor.

Interpretă a du­ioa­selor cântece de leagăn, sfâşietoare bocete, sensibile cântece de dra­goste şi dor, vi­oaie cân­tece de joc sau cânte­ce ale ceremonialului de nuntă, Sofia Vicoveanca este un artist complex. Veta Biriş, prie­tenă şi o artistă desă­vâr­şită la rândul său, ne-a po­ves­­tit despre o baladă numi­tă So­fia Vicoveanca. “Sofia Vi­­co­veanca este o comoară şi o minune românească! Este un om de-o valoare apar­te, o prietenă şi mai mult decât atât, este o Mare ar­tistă. O iubesc şi o preţu­iesc. Un om sincer, frumos pe dinafară, dar mai ales pe dinăuntru. O doamnă în toate situaţiile.”

Lectie de viata. Deşi s-au cunoscut într-un mo­ment trist din viaţa in­terpretei Veta Biriş, pe fi­rul cântului doina buco­vineană s-a împletit cu cea din Valea Târ­­navelor şi o prietenie s-a ivit de aici. “Am cu­noscut-o pe Sofia Vico­veanca într-un mo­ment mai trist din viaţa mea, spune Veta Biriş. Chiar mi-a dedicat o poezie amin­tind de acel moment, pe care nu am ezitat nici o secundă şi am strecurat-o în cartea despre viaţa şi cariera mea. Este un Om cu O mare… O ma­re artistă, cu un suflet ma­re. Când o întâlneşti pri­ma da­tă ai acea senzaţie că este un balsam pus peste ră­ni­le tale, sufle­teşti sau de altă natură.”

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

Filon de autenticitate. “De la Sofia Vicoveanca ai ce învăţa şi este o bucurie să vorbesc despre ea. Am fost invitată să cânt alături de ea la «Geniali» şi am fost mândră de acest lucru. Pe Sofia Vicoveanca nu a reuşit nimeni să o înde­păr­teze de autenticitate. Există undeva, în interiorul său, un filon inepuizabil de autentic. Am cântat mult împreună şi sunt fericită să spun că şi acum ne pregătim pentru un concert la Timişoara. Ne consultăm, ne sfătuim şi pot să vă spun că îmi este tare aproape de suflet. Nu reuşeşte nimeni să ajungă la sufletul românului aşa cum o face Sofia Vico­veanca. Îţi este greu să-i găseşti un defect”, a încheiat artista Veta Biriş.

Cåntecul de acaså, de la Vicov

“Sofia Vicoveanca a adus în sufletul mai multor popoare bucurie, sinceritate, a venit în faţa publicului întotdeauna sin­­ceră. Doamna a a venit cu cân­tecul ei de acasă, de la Vicov. Nu a uitat niciodată de unde a plecat şi a cântat glia, pămân­tul, tristeţea, bătrâne­ţea, tine­re­ţea. Sofia Vicoveanca are cân­tece de dragoste foarte frumoase, doi­ne, dar mai ales ba­la­de­. Nu ştiu dacă în Bucovina mai sunt cân­tate în ziua de azi. Din păcate, toţi cântăreţii la ora actuală in­terpretează mai mult melodii de joc, de veselie, iar cântecul doi­nit sau, mai bi­ne spus, balada doamnei So­fia Vicoveanca nu prea se cân­tă în ziua de azi în Bucovina”, apreciază renumitul dirijor Nicolae Botgros. (Costin Anghel)

Un om ager, cu umor aşezat

“După ce se termină un concert, doamna Sofia Vicoveanca parcă dispare din colectiv. Are un fel de a fi, foarte retrasă, e foarte aşezată, un om la locul lui. Un om ager, cu un umor aşezat. Îmi do­resc ca tot mai mulţi cântăreţi să ia pilde de la doamna Sofia, pentru că au ce învăţa de la dom­nia-sa şi, dacă ar face-o, am avea o lume mult mai frumoasă. Cea mai minunată întâm­pla­re este faptul că ne-am cunoscut, că am cântat îm­­pre­ună, mai ales atunci când poporul nostru avea nevoie de un om special. Ea a venit şi pur şi simplu ne-a trezit şi ne-a spus că sângele nostru este româ­nesc. În­tâm­plare mai mare decât asta nu am avut în via­ţa noastră. În primul rând, datorită faptului că doam­na Sofia este o femeie care pune serio­zi­tate în tot ce face. Este un om pe care Dum­ne­zeu ni l-a tri­mis, de acolo, din ce­ruri, să avem gri­jă de el”, continuă ­Nicolae Botgros. (Costin Anghel)

Simbolul acestui plai

“Sofia Vicoveanca este simbo­lul acestui plai şi mă bucură faptul că noi, Orchestra “Lău­ta­rii”, putem să fim ală­turi de o mare interpretă şi să cân­tăm, cum am avut oca­zia în 1988, aici, la Chişinău, unde am avut vreo zece spectacole timp de vreo patru zile. Lumea s-a bucurat şi pentru prima da­tă în Moldova s-a ridicat Trico­lo­rul în Sala Palatului, având aşa o mare cântăreaţă pre­zen­tă, aşa cum este doam­na So­fia Vico­veanca. Atunci am cu­noscut-o. O şti­am de la ra­dio, de pe discuri... dar nu perso­nal. Sofia Vicoveanca are o voce unică, inconfundabilă. Are un registru aparte, o voce pu­ternică”, încheie dirijorul Or­ches­trei “Lăutarii”.