Liceenii nu au vârstă

Avea 16-17 ani la primul contact cu televiziunea. În serialul "Eroii nu au vârstă" îl interpreta pe Guriţă, băiatul care o iubea pe fata din rolul principal, respectiv Rodica Horobăţ. În fiecare joi, admiratoarele înfocate urmăreau cu sufletul la gură evoluţia lui Ştefan Bănică jr, pentru că în primul rând era băiatul unui mare actor şi voiau să vadă dacă aşchia sărea mai departe de trunchi, iar în al doilea rând, pentru a-l privi pe adolescentul care le furase somnul precum Sburătorul lui Ion Heliade Rădulescu.

AMINTIRI. A devenit drag generaţiei sale interpretând apoi rolul din celebrul film regizat de Nicolae Corjos "Liceenii", care şi-a amintit de acea perioadă cu multă bucurie. "Am adunat multe amintiri în timpul perioadei respective, o perioadă fastă pentru mine... Erau copii foarte buni, doritori să facă treabă. Eu eram după o experienţă lungă în cinematografie, stăpâneam foarte bine profesia de cineast. Făcusem un film foarte frumos, «Declaraţie de dragoste», cu o idee deliberată să fac un film mai demodat. Şi acum aş porni de la idei nostalgice, idei nu vetuste, mai mult perene în sufletele noastre. «Liceenii» a avut un mare succes. Am sărbătorit şi 20 de ani de la lansare. Generaţia aceasta a stat sub semnul prospeţimii unei poezii adolescentine, al unei stări viabile de viaţă, de adevăr, ei erau vii oricum.

Foarte bine pregătiţi, chiar şi pentru a înfrunta viaţa. Eu eram, dacă s-ar putea spune aşa, un fel de tată al liceenilor. Un mentor. Cu toate nebuniile lor copilăreşti ei s-au ţinut foarte serios de treabă. Şi-au dat seama că este momentul, le-am şi insuflat oarecum asta. Eram sever, ca un tată riguros." Un oarecare romantism. "Alternam între a-l distribui pe Ştefan Bănică jr şi pe George Ivaşcu.

Erau doi pe rolul principal şi l-am preferat pe Bănică. Simţeam eu că şi Ivaşcu este un actor subtil, pentru că l-am văzut într-un cuplu cu Costin Mărculescu, şi am văzut că are o anumită inteligenţă. Am optat pentru Ştefan şi dintr-un  fel de dorinţă de a fi puţin personajul mai bărbătos, cu un oarecare romantism, dar şi o anumită siguranţă, mai de bărbat. Pentru vârsta respectivă el era cel mai bun. Ştefan era foarte ambiţios, serios la muncă. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu ei. Bănică intrase la facultate şi făcea armata, avea el o oarecare rigiditate aşa, oarecum mai soldat. M-am speriat ca nu cumva să fie prea rigid. Făcându-i probe mi-am dat seama că e doar de moment. El a evoluat, a făcut facultatea, a avut spectacole foarte bune de teatru, s-a implicat în muzică, poate şi asta ne-a apropiat. Are o frumuseţe melodică în el, dar date ale muzicii se transferă şi în interpretarea actoricească. A avut un dialog excepţional cu Mihai Constantin, mare actor de comedie, zic eu.

Au mai continuat şi în teatru o perioadă, dar viaţa i-a îndrumat pe fiecare pe alte drumuri. Pentru că este un ambiţios, a dorit să depăşească acest stil. A făcut şi roluri pozitive, şi negative. Face şi muzică, şi teatru foarte bine. Tatăl lui era foarte interesat, chiar uşor îngrijorat ca această prematură acţiune în film să nu-l ducă în-tr-o direcţie greşită. Voia să-l formeze ca bărbat şi ca artist responsabil, ca om. A avut puterea până la urmă, a reuşit în ce şi-a propus şi îmi pare rău că a murit aşa devreme. Îi urez să-şi crească frumos copiii! Să aibă noroc în viaţă, să nu-şi uite rădăcinile!"

SUCCES. Realizat cu un buget impresionant pentru o producţie românească, "Triunghiul morţii" reconstituia dramaticele momente de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz din anul 1918.

"Am lucrat cu Ştefan Bănică jr ca actor în «Triunghiul morţii», în 1999", spune regizorul Sergiu Nicolaescu. "Era un film complicat, foarte greu, erau foarte multe nopţi. Ştefan Bănică jr şi Mihai Constantin au făcut o pereche, erau doi soldaţi nemţi. Ce pot spune despre el? Este un actor foarte conştiincios, punctual, nu am avut nici o problemă cu el. Cunoştea textele foarte bine, le interpreta bine. Din punctul acesta de vedere nu pot decât să-l laud. Nu-mi aduc aminte o întâmplare în mod special, dar sunt sigur că el are multe de povestit de la acele filmări. Era un film de război, iar filmele de război or fi ele ceva obişnuit pentru mine, dar pentru ei nu era ceva obişnuit. Era pentru prima dată într-un război adevărat... Am o părere bună despre artistul Ştefan Bănică jr. Are un succes imens de public, ca şi cântăreţ. Este un solist reuşit. El a muncit mult şi încetul cu încetul a ajuns unde a ajuns. Categoric are ceva talent moştenit de la tatăl său, cu care de altfel am colaborat excepţional. Am despre amândoi o părere foarte bună", a încheiat cunoscutul regizor.

Alegerea drumului pe care avea să-l urmeze Ştefan Bănică jr a fost mai mult decât previzibilă. Poate chiar inevitabilă...

"Cu Sergiu Nicolaescu am făcut în '98 «Triunghiul Morţii», un film de război. Am văzut clar atunci că el este un profesionist mai ales la scene cu lume multă, la genul ăsta de film. Superprofi. De dimineaţa până seara era acolo. A fost o experienţă nouă, importantă, interesantă pentru mine ca actor, mai ales în genul ăsta de film, cel de război"
Ştefan Bănică jr

AMINTIRE CU EMOŢIE SPECIALĂ
"Am lucrat cu el la «Dansez pentru tine», a vrut să facem împreună un duet, m-a uimit pentru că este serios, este calm, ştie exact ceea ce vrea, ce face", spune Stela Popescu. "Are o tandreţe faţă de mine, o înţelegere. Eu am fost mai emoţionată, am făcut cuplete, scheciuri, dar cântece am cântat mai rar. Chiar prezenţa lui m-a emoţionat, pentru că mi-a amintit de anii în care am jucat cu Ştefan, de copilăria lui, fiecare amintire are o emoţie specială. El a avut o înţelegere şi o prezenţă de spirit, a repetat cu mine, a fost protector. Am repetat puţin şi am intrat în direct."

FERMECAT DE FETELE DIN CORPUL DE BALET
Stela Popescu a format cu Ştefan Bănică senior un cuplu de excepţie. Atât de bine se potriveau, că toată lumea spunea că sunt căsătoriţi. A vorbi despre fiul celui care i-a fost partener pe scenă este o imensă bucurie. "Vreau să vă spun că Ştefan senior îl adora pe Ştefănel. Chiar dacă la un moment dat s-a despărţit de prima lui soţie, s-a ocupat în continuare de Ştefănel şi venea cu el la teatru, la spectacole. Venea la noi la revistă şi îl vedeam fermecat de fetele din corpul de balet. Era impresionat de toată atmosfera asta a teatrului. E un copil născut oarecum în teatru. Având şi talent, nu întâmplător a ales această carieră."

CONŞTIINŢĂ DE SINE ŞI AMBIŢIE
"Este foarte bun şi în teatru, l-am văzut în «Chicago», în «Revizorul», dar muzical este peste ce mă aşteptam la el", spune Stela Popescu. "Este un perfecţionist. Cred că s-a maturizat, are conştiinţă de sine şi are o ambiţie care se simte. Eu cred în căsnicia lui cu Andreea, pentru că amândoi sunt ambiţioşi, amândoi s-au căutat, s-au găsit şi se vede că nu este un lucru superficial. Amândoi sunt dincolo de relaţia femeie-bărbat, ţin la familie, ţin la o prezenţă serioasă în societate. Eu cred în căsnicia lor."