Cine nu-şi aminteşte cu plăcere de "Popeasca şi Bănică", celebrul cuplu format din Emilia Popescu şi Ştefan Bănică jr imediat după 1990?
Cei doi tineri actori interpretau cu talent şi mult haz un discurs umoristic şi nişte partituri muzicale de care astăzi nu prea mai avem parte la televizor. Despre acele vremuri, despre ideea de a forma un asemenea duet artistic, despre Ştefan Bănică jr ca partener de scenă şi interpret de succes vorbeşte - cu nostalgie, dar şi cu speranţe în viitoare proiecte comune - Emilia Popescu.
CHIMIE ARTISTICĂ. "Era o perioadă în care noi doi ne întâlneam destul de des. El era student, eu terminasem, eram tânără stagiară la Petroşani, ne vedeam des şi cântam împreună. Domnul Octavian Sava, cu care eu mai colaborasem la filmul «În fiecare zi mi-e dor de tine», şi care scrisese scenariul, lucrase foarte mult cu tatăl lui Ştefan în Televiziune, şi ne-a auzit o dată cântând, i-a plăcut şi a venit cu ideea să facă un cuplu după modelul Stela Popescu-Ştefan Bănică. În plus, pe vremea aceea circula ideea că eu aş fi fata Stelei Popescu, pentru că jucasem în film cu ea. Şi a fost ideea refacerii vechiului cuplu. Aşa a început totul. La vremea aceea a fost aşa, ca un liant între generaţii, a şi rămas astfel. A prins foarte tare la public, pentru că erau şi textele foarte bune, scriitura de calitate a dlui Octavian Sava, încă nu apăruseră acele grupuri satirice cu un umor de calitate îndoielnică. Şi atunci am putut să dezvoltăm aptitudinile. N-a durat foarte mult, dar a fost o perioadă foarte frumoasă. Atunci s-au şi văzut chimia dintre noi şi faptul că ne potriveam foarte bine, noi eram angajaţi amândoi la Teatru Bulandra şi pe atunci era privit cu destulă suspiciune faptul că începusem să facem varietăţi, lumea voia teatru serios. Erau prejudecăţi în vremea aia în teatru. Am mai jucat împreună cu Ştefan doar când ne-am mutat amândoi la Teatrul de Comedie, în piesa «A douăsprezecea noapte» de Shakespeare."
Emilia Popescu spune că Ştefan Bănică jr este un partener de scenă foarte bun: "Ne înţelegem foarte bine. Asta nu înseamnă că nu ne-am şi certat uneori, că n-au ieşit scântei, ne certam, ne împăcam, ca la lucru. Dar întotdeauna aveam acelaşi stil de umor, ne plăceau acelaşi lucruri, eram pe aceeaşi lungime de undă, iar asta ne făcea să economisim multă energie, nu ne pierdeam mult în vorbe. Ne luam ideile unul celuilat, între noi era o emulaţie adevărată". Actriţa apreciază la colegul ei disciplina, seriozitatea, concentrarea şi puterea de muncă, foarte mari. Dar mai ales faptul că a reuşit să se afirme şi să aibă succes prin propriile puteri, prin talent, fără compromisuri.
Emilia Popescu a spus că a venit momentul ca împreună cu Ştefan Bănică jr să se apuce de lucrul la cuplul lor artistic şi "să ne bucurăm împreună de tot ceea ce am dobândit în toţi aceşti ani cât nu am lucrat împreună. Avem acum proiecte comune şi de teatru, şi de televiziune. Acum, că a trecut destul de mult timp şi s-au mai aşezat lucrurile, probabil vom putea reînnoda lucrurile de unde le-am lăsat şi să ieşim în faţa publicului cu ceva frumos".
OMAGIU PENTRU TATĂL SĂU
Peste zece ani, îl vede la fel. Are însă şi nişte "obiecţii" colegiale de făcut: "Sper să fie mai bucuros, să aibă mai mult timp pentru a se bucura de tot ceea ce face, pentru tot ceea ce a dobândit prin munca lui. Este foarte interesant că a reuşit - deşi nu este singurul caz - a avut un părinte atât de celebru, apreciat şi adorat în teatru şi în tot ce a făcut cu atâta dragoste. El nu a fost niciodată complexat sau nu a simţit această povară a numelui pe care îl purta. Întotdeauna s-a gândit că este dator să ducă mai departe, să nu dezamăgească, dar pornind de la calităţile lui, neîncercând nici a imita, nici a încerca să facă ce a făcut tatăl lui. Mi se pare înduioşător tot ceea ce face pentru memoria tatălui său. Felul cum îşi face meseria, felul cum a mers pe drumul lui în muzică mi se pare cel mai frumos omagiu pe care îl poate aduce părintelui său".
TALENT ŞI AMBIŢIE
Cuvinte frumoase, de apreciere, are despre Ştefan Bănică jr şi regizorul Gelu Colceag: "Nu-mi puteam imagina, atunci când l-am întâlnit prima oară pe culoarele ATF-ului, că acel tânăr subţire, cu aer fragil, destul de timorat (poate şi datorită numelui pe care îl purta), aparent neserios şi împrăştiat, dispus mai degrabă către distracţie decât către transpiraţie, să devină unul dintre cei mai muncitori, mai exigenţi şi mai dornici de perfecţionare actori din câţi am cunoscut. Marele lui talent dublat de o ambiţie constructivă l-a ridicat încet, dar sigur pe culmile cele mai de sus ale carierei de actor. Harul pentru muzică cu care Dumnezeu l-a dăruit, alături de o mare tenacitate pentru autoperfecţionare, l-a propulsat pe Ştefan Bănică jr şi în topul celor mai de succes cântăreţi ai României contemporane. În acest moment se află, după părerea mea, la apogeul unei cariere de invidat, cu nimic mai prejos de renumele marelui actor care a fost tatăl său. Ne-am întâlnit la lucru relativ târziu, dar de la experienţa comună cu «A douăsprezecea noapte» de la Teatrul de Comedie am rămas într-o strânsă relaţie de colaborare. Încrederea pe care mi-o acordă mă onorează şi gândim împreună planuri de viitor. Să ne dea Dumnezeu sănătate să le putem împlini!". Subscriem.
"Ne înţelegem foarte bine. Asta nu înseamnă că nu ne-am şi certat uneori, că n-au ieşit scântei, ne certam, ne împăcam, ca la lucru. Dar întotdeauna aveam acelaşi stil de umor, ne plăceau acelaşi lucruri, eram pe aceeaşi lungime de undă."
Emilia Popescu
Citește pe Antena3.ro