Generoasă poezie

Atât maestrul Dan Puican, cât şi Eugen Cristea au cutreierat împreună cu Tamara Buciuceanu-Botez

Ştii ce titlu aş da eu acestui material?", mărturisea Eugen Cris-tea. "Tamara Buciuceanu-Botez, acest monument de generozitate." "Întâmplarea face că o cunosc de foarte multă vreme şi am jucat împreună. Prin anii '80 am jucat într-o piesă cu mare succes, era un fel de teatru particular, sub bagheta maestrului Matei Alexandru, «Funcţionarul de la domenii». Era un experiment foarte interesant şi îmi pare rău că acest sistem nu se aplică şi în alte teatre. Eram câte trei oameni pe rol, astfel încât dacă plecam într-un turneu în ţară venea unul, pleca altul. M-am împăcat extraordinar de bine cu doamna Tamara şi nu întâmplător am spus de generozitate. Este un partener de scenă foarte bun şi din punctul de vedere al unui profesionist lucrul acesta este foarte important. Înainte de fiecare spectacol repetam de fiecare dată toate scenele pe care le aveam împreună. Încă o dovadă de profesionalism."

TURNEE. "O întâmplare fericită a făcut ca din 1998 să facem parte din echipa unui proiect foarte interesant al teatrului naţional radiofonic, «Caviar, votcă şi bye-bye». Într-o formulă de zile mari. Clar, cap de afiş Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, şi ca să citez din clasici, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, eu... Am izbutit să mergem pe cinci continente, în 26 de ţări, nenumărate capitale, jucând pentru diaspora, practic de pretutindeni, nu ştiu dacă ne-a scăpat ceva, probabil Japonia. Pot să mai spun că am avut bucuria ca în toate turneele să o însoţesc pe tanti Tamara la cumpărături. Este o poezie. Generozitatea revine ca un fir roşu conducător, cum îmi place mie să spun, pentru că nu-şi cumpără nimic pentru dumneaei, decât la insistenţele mele. Un inel amintire sau câte un batic. În rest totul este pentru familie, nepotul ei, marele meu prieten Mihai Constantin, fiul regretatului George Constantin, cumpărând şi pentru copiii lui şi pentru soţia lui.  Pot să vă mai spun, este pentru prima dată când declar în presă, că personal am poreclit-o Morsa. Atunci i-am şi spus în faţă şi s-a bucurat foarte mult. De fiecare dată când vorbim la telefon, şi vorbim destul de des, spun: «Sărut-mâna»... «Da, Morsa la telefon», pentru că îmi cunoşte vocea, sigur un alt prilej de amuzament. Nu am auzit-o niciodată plângându-se în turnee că sunt condiţii mai bune sau mai rele, se mulţumeşte cu ceea ce avem."

FĂRĂ EFORT. "Un om şi un caracter benefic, elegant, vesel, drăguţ cu toată lumea, îndatoritor şi aş mai putea înşira calităţile Morsei pe multe, multe pagini. De altminteri, intenţionez ca în numărul doi al scrierilor mele să îi acord multe pagini, pentru că merită (cel dintâi volum se numeşte «Vânzătorul de zâmbete» - n.r.). De curând am văzut-o într-un spectacol foarte curat la Bulandra, «Mamouret», unde face o creaţie de zile mari dând practic senzaţia că se joacă fără pic de efort. M-a impresionat pentru că oricât ar părea de ciudat eu am văzut spectacolul şi în varianta cu marea noastră actriţă Lucia Sturdza Bulandra", spune Eugen Cristea.

"Cuvintele mele sunt emoţionate, sper să fie şi emoţionante, dar peste toate sunt pline de respect. Întotdeauna cu eleganţă, cu delicateţe şi cu discreţie, te simţi bine alături de Morsa. Nu folosesc expresia prea bătucită «marea doamnă a teatrului românesc». Prefer ca pentru mine să rămână Morsa şi o asigur prin aceste cuvinte de marele meu respect şi de imensa mea admiraţie. Sper să ne ţină Dumnezeu şi să jucăm cât mai mult împreună!", a încheiat Eugen Cristea.

"CAVIAR, VOTCĂ ŞI BYE-BYE"
Dan Puican e fericit să vorbească despre Tamara Buciuceanu-Botez, care are rolul principal sub bagheta sa. "O cunosc pe Tamara Buciuceanu-Botez încă de când eram student la IATC. Era mai mare cu câţiva ani ca mine şi apoi am văzut-o actriţă la Teatrul Giuleşti, unde a jucat în foarte multe piese. Se spune că pe un actor îl caracterizează felul în care se comportă în turnee. Tamara Buciuceanu Botez este o actriţă cu care îţi face plăcere să pleci în turneu. Spun asta pentru că am colindat cu ea cinci continente jucând piesa lui George Astaloş «Caviar, votcă şi bye-bye»."
 
"TAMARA ŞTIE SĂ ÎMBINE COMEDIA CU DRAMA"
"Tamara este un tip de om care îţi inspiră optimism, un tip curajos", spune maestrul Dan Puican. "Am fost în Australia, iar înainte cu câteva săptămâni de a pleca a avut un necaz. Îşi luxase mâna şi credeam că este ratat turneul. Până la urmă s-a achitat nemaipomenit de rol. Tamara Buciuceanu-Botez este actriţa ce, în ciuda faptului că împlineşte 80 de ani, joacă foarte mult în teatrul românesc şi nu orice, doar roluri principale. De curând, a jucat în regia lui Dinu Cernescu, «Mamouret», şi este extraordinară, cu nimic mai prejos decât celebrul spectacol cu Doamna Bulandra. Tamara are haz pe scenă, trece rampa, cum spun artiştii. În «Aşteptând la arlechin», pus de Ion Cojar la Teatrul Naţional, a fost fantastică. Toate actriţele de acolo sunt foarte bune, dar ea este extraordinară. Ştie să îmbine comedia cu drama. Puţini actori reuşesc asta. În regia mea a jucat foarte multe roluri: «Revizorul», «Căsătoria» doar în ultimul an. Este o fericire pentru spectatorii români să o admire pe scenă. 80 de ani! Cine ar crede că îi are? Emană atâta energie, îţi dă atâta poftă de viaţă! Este o optimistă incurabilă."

"DUPĂ MINE"...
"Ea ţine un spectacol din prima scenă până la final şi este mare lucru. O face desăvârşit. Este un om extraordinar, e o plăcere să fii în preajma ei. Mereu o luăm ca portdrapel. Anul trecut în octombrie am fost în Africa şi am fost invitaţi să vizităm un trib. Eram toţi emoţionaţi. Coliba avea intrarea foarte joasă, aproape în patru labe, dar Tamara a fost prima şi a spus: «După mine». După ea în patru labe am intrat cu toţii, bărbaţii într-o parte, femeile în altă parte. A avut un haz nebun, ne-am zis atunci că dacă nu era ea ne-ar fi fost greu", a încheiat maestrul Puican.