Antistres şi antirid

Ţapinarii sunt imposibil de caracterizat. Ceea ce fac ei nu e nici muzică, nici poezie, nici teatru, nici film, nici presă, nici altceva. Sau, mai degrabă, toate la un loc.

Ceea ce caracterizează muzica-poezia-teatrul etc. acestui hibrid multi-art e atitudinea. Celebrul lor concept

"Anti-Valentine's Day" i-a consacrat definitiv în lumea cluburilor şi chiar în afară. De fapt, Ţapinarii au combinat atitudinea cu marketingul, făcându-le să se identifice. Adică, luând atitudine împotriva unui produs de import, atitudinea a devenit automat formulă de promovare. În plus, au dovedit că negaţia este o formă de afirmare, ceea ce principiile publicităţii resping... Multe se pot spune despre Ţapinarii, începând cu numele, care n-are nici o legătură cu specificul creaţiei lor, şi terminând cu contradicţiile, mai mult sau mai puţin antagoniste dintre cele două "personaje" ale cuplului muzical.

Publicul Ţapinarilor e la fel de revoltat ca ei. Sunt duri în exprimare, dar ştiu că printre adepţii lor se află oameni intelectuali care le pot digera textele, fără să sufere de indigestie! Au un public cald, pus pe şotii şi nonconformisme şi, ce e mai interesant, necantonat în limitele unei generaţii: Ţapinarii au fani de toate vârstele. Muzica Ţapinarilor este un fel de bombă cu explozibil făcut din ce găseşti prin casă. O bombă artizanală cu efecte atomice, dar cu distrugere selectivă. Nu arde decât buruienile şi deşeurile.

De fapt, ceea ce fac Ţapinarii poate fi foarte bine încadrat în profilaxia alienării de orice fel. Este o muzică antistres şi antirid. Se ia de trei ori pe zi sau de câte ori ai timp. N-are contraindicaţii şi merge la orice vârstă.