Dragoste curată

Între Tatiana Stepa şi artistul George Nicolescu, cel care vede lumea cu ochii sufletului, există o legătură de neşters.  

Între Tatiana Stepa şi artistul George Nicolescu, cel care vede lumea cu ochii sufletului, există o legătură de neşters.   

S-au cunoscut prin toamna lui ’82, la Făgăraş. "Pe atunci eram şi eu în Cenaclul Flacăra, iar Tatiana debuta. Am auzit-o pentru prima dată şi mi-a plăcut, fără ca să ştiu cît de repede şi cît de bine va evolua în ce trebuia să facă şi de fapt ceea ce a făcut", spune interpretul George Nicolescu.  

În afară de faptul că l-a impresionat foarte mult vocea ei, şi-a dat seama că mai devreme sau mai tîrziu va ajunge o mare solistă de muzică folk. "După părerea mea, se încadrează foarte bine în muzica folk. Prin faptul că îşi alegea textele într-un fel sau altul, acestea se brodau pe vocea ei. Dădeau un tot unitar, ceea ce este ideal pentru ceea ce se numeşte muzică, în general, şi muzică folk, în special."  

REÎNTÎLNIRE. O lungă perioadă nu s-au mai întîlnit, însă artistul îi mai auzea cîntecele Tatianei la radio. "În vara lui ’98 însă am reluat legătura cu domnul Adrian Păunescu şi co­la­bo­rarea cu Cenaclul Flacăra, re­denumit «Totuşi iubirea». Mă aflam din nou pe aceeaşi scenă cu ea. De Tatiana mă lea­gă amintirea unei prie­te­nii pe care am curajul să o spun că va fi de neşters, faptul că, de cîte ori ne-am re­în­tîl­nit, acest lucru nu a dus de­cît la ceea ce se nu­­meşte em­patie şi, poate mai mult de­cît atît, poate chiar dra­gos­te în cel mai frumos sens al cuvîntului şi firesc în ase­menea situaţii." În aproape toate momentele în care trebuia să fie pe scenă, Tatiana îl conducea, îi spunea unde se află microfo­nul. "Înainte să încep să cînt aveam tendinţa să-i mulţu­mesc pentru ce făcea, asta cu atît mai mult, cu cît o făcea altfel decît alţii. M-au condus mulţi pe scenă, dar ea avea acea blîndeţe extraordinară şi o deosebită gingăşie."

 LEJERITATE. Pentru Nicolescu la fel de frumoase erau şi situaţiile în care se întîlneau în afara spectacolelor. "Eram pe acelaşi fir, bineînţeles nu din punct de vedere electric, ci sentimental." Ce crede că o caracte­rizează pe Tatiana? "Acea profunzime, poate uneori prea tristă. Nu se poate vorbi despre Tatiana Stepa decît la acea suferinţă interioară pe care numai ea o ştie şi pe care o ţine în suflet şi ştie să o traducă în muzică şi să ne-o dea şi nouă, în măsura în care acest lucru este disponibil de a fi receptat. În ceea ce mă priveşte, categoric receptez aşa ceva şi fac o comparaţie, fără să vorbim de proporţii, între ea şi George Bacovia. Tristeţea vine din forul ei interior, deşi atunci cînd stai de vorbă cu ea este o femeie foarte volubilă, veselă, nu este o tipă de maniera că totul s-ar sparge crezînd-o că este foarte tristă. E o femeie normală din acest punct de vedere."  

În încheiere, cîntăreţul îi urează Tatianei "să aibă de zece ori mai mult decît am avut sau am eu, asta în măsura în care cîteodată mi-am dorit răul fără să-mi dau seama sau poate chiar dîndu-mi seama, dar, în ceea ce o priveşte, îi doresc de zece ori mai mult bine decît mi-am dorit mie rău".