Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, în faţa a 30.000 de
spectatori, am debutat în Cenaclul Flacăra cu un cîntec numit "Şi-am
să-mi fac o doină".
Am debutat simplu, cum făceau cei mai mulţi, dar am rămas greu, cum rămîneau puţini.
În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, în faţa a 30.000 de spectatori, am debutat în Cenaclul Flacăra cu un cîntec numit "Şi-am să-mi fac o doină".
Am debutat simplu, cum făceau cei mai mulţi, dar am rămas greu, cum rămîneau puţini. Pînă la desfiinţarea lui, în 1985, am avut, cred, în jur de 1.000 de spectacole, care nu se compară cu nimic din ceea ce am trăit şi am văzut ulterior, din nici un punct de vedere, nici al calităţii, nici al cantităţii, nici al încărcăturii emoţionale. A fost un miracol pentru mine şi poate momentul în care mi s-a pecetluit destinul. Cred că preţ de cîteva luni nu mi-am revenit din uluire. Totul era foarte nou şi neasemuit de frumos. Şi astăzi cred că nu e puţin lucru să cînţi pe aceeaşi scenă cu Ştefan Hruşcă, cu Vasile Şeicaru, cu George Nicolescu, cu Gil Ioniţă, cu Valeriu Penişoară, cu Iris, cu Holograf şi, Doamne!, cu atîţia alţii! Acolo am devenit, în cea mai mare măsură, cea care sînt astăzi. Acolo am învăţat istorie (Putna, Ţebea, Alba-Iulia, Rămeţi), am învăţat geografie (nu există oraş sau comună prin care să nu fi trecut), am învăţat poezie (de la poezia de dragoste a lui Mihai Beniuc pînă la poezia lui Zaharia Stancu, Rilke, Esenin, Vulpescu, Lorca, Constanţa Buzea, Omar Khayaam, lista e mult prea lungă), am învăţat ce înseamnă scena şi dragostea pentru public, dar şi dragostea publicului, dar mai ales am învăţat să văd perlele în noroi.
MINUNEA. Am să duc mereu cu mine minunea din septembrie 1983, unde, la spectacolul cu numărul 1.000, pe stadionul din Galaţi, 50.000 de oameni cîntau în noapte "Rugă pentru părinţi". Ştiu că aşa ceva n-am să mai trăiesc niciodată. De fapt, fiecare spectacol a fost irepetabil. Am cîntat cîteva luni singură, apoi împreună cu Magda Puskas, fostă componentă a "Ecoului", am format grupul "Partaj", după cîntecul cu acelaşi nume, formulă în care cîntăm şi astăzi, cînd reuşim să ne întîlnim. Ne străduim de cîţiva ani să edităm un album cu cîntecele noastre. În 1985, ca urmare a interzicerii Cenaclului Flacăra, am fost nevoită să mă întorc în Valea Jiului, m-am angajat la mina Lupeni, unde am rămas pînă în 1995. Am lucrat la început într-un loc unde, cu lopata, se încărcau vagoneţii cu cărbune adus din carieră. Apoi, am trecut la dispeceratul de transport, unde maşinile aduceau şi duceau minerii la muncă. Acolo am prins toate mineriadele. În ultimii ani am fost crainic la staţia radio a minei Lupeni, unde puneam muzică şi citeam norme de protecţia muncii.
Citește pe Antena3.ro
