Patriotism, Degeaba, rock

A parcurs toate genurile muzicale. Mulţi ar vrea să îl încadreze într-o anumită categorie, dar... nu ştiu unde! Tudor Gheorghe ştie? Nu! Dar are răspuns. "Dom'le, este cel mai bun tălmăcitor de poezie în muzică din acest moment, le-aş spune eu!" Are o inspiraţie fără margini. Asta spre bucuria celor iubitori de frumos.

"Am cântat singur cu chitara, am cântat cu cobza, am cântat cu cor de copii, am cântat cu popi, am cântat cu taraf tradiţional, am cântat cu orchestră simfonică, am cântat muzică uşoară interbelică făcută cu orchestra de muzică uşoară tradiţională a perioadei..." Cu ce n-a cântat? "Mai am doar două! Cântece naţionale, pregătesc un spectacol, şi genul rock pe care nu-l abordasem, alt spectacol. Eu cred că în această perioadă de globalizare se impune un astfel de spectacol când vine tăvălugul ăsta european şi spune că suntem o naţie care n-avem voie să fim naţionalişti... Noi, nu.

Francezii au voie, englezii, ungurii au voie, noi, românii, nu. Dacă spui ceva de ţara ta şi de naţionalitatea ta, imediat se aud voci: «Aha, naţionalistul ăsta!». Mă gândesc la un spectacol de mare impact, de mare forţă naţională. Cântece naţionale, patriotice. Pornind de la cântece precum «Treceau batalioane române Carpaţii» până la «Acolo este ţara mea/ Şi neamul meu cel românesc», de la cele mai frumoase cântece de structură patriotică scrise şi în timpul comunismului şi cântece legionare. Nu voi face deosebire, sunt ale poporului român, fără trimiteri xenofobe, fără răutăţi. Nu! Poezia însăşi.

Acest spectacol vreau să-l fac cu fanfara reprezentativă a Armatei şi corul, pentru că noi nu mai avem asta! Ce forţă va fi acolo! Cei care vor veni vor veni, probabil, din curiozitate şi vor pleca cutremuraţi. Vor redescoperi cântecul patriotic. Aduceţi-vă aminte, după revoluţie, când cântau toţi transilvănenii ăia frumoşi: «Noi suntem români». Acum..."

NU RATEAZĂ NICI ROCK-UL
V-aţi închipuit vreodată un spectacol rock în care să apară maestrul Tudor Gheorghe? "Voi face anul acesta şi spectacolul cu trimitere evidentă către rock. Îl aduc numai la Bucureşti pe 18, 20 şi 22 decembrie. E un spectacol pe care l-am scris integral, şi versuri şi muzică, prin anii ‘90. Despre ce povesteşte spectacolul acesta? Ce am crezut noi că se va întâmpla în '89 şi cum s-a ales praful de noi până astăzi! Spectacolul va cuprinde tema reluată. Aşa va fi şi afişul: «1989-2009 - Degeaba». Va fi «Pink Floyd», pentru prima dată.

Vor fi 85 de instrumentişti pe scenă. Vor fi şase percuţionişti, va fi un cor mare şi o formaţie rock: chitare electrice, orgă, tobele specifice genului. Cutremurul din '77 a fost imprimat în Radio. Şi începe cu zgomotul ăla, - "vuuuuuuuu" -, care este amplificat. Vine Revoluţia! Spectacolul va fi cu lumini, lasere. Iar când vuietul se opreşte tace tot, se aude un glas de copil care cântă: «Vine, vine primăvara...», apoi... intră artistul care cântă: «Pune, tată, steag la poartă/ Şi iartă-mă, iartă-mă, c-am murit». Eroii revoluţiei române zac într-un cimitir păzit de soldaţi de parcă le-ar fi teamă să nu iasă afară... 

 

Dar o fi şi asta ceva! Dacă ies toţi odată şi se apucă să povestească cum a fost acolo, cine a fost pe lângă ei... În ţară mai ies, că nu e atâta marmură pe ei... La mine, la Craiova, vine unul şi mă întreabă: «Cum am murit eu, tată Tudore?». Sunt poezii extraordinare. Aici am scris tot. Şi versuri şi muzică. Ilustrează tot: Mircea Dinescu îmbrăcat în pulover, Gelu Voican Voiculescu îmbrăcat în pulover, Petre Roman îmbrăcat în pulover, Silviu Brucan îmbrăcat în pulover, Petre Roman îmbrăcat în alt pulover - el avea două...

Iar mie îmi vine să-i întreb: Unde aţi ascuns voi puloverele alea, că vine generaţia asta şi le găseşte, le îmbracă şi... Ce facem, o luăm de la capăt? Facem o nouă revoluţie? Spectacolul e dur. Şi am acoperit astfel toată sfera cu spectacolul «Cântece naţionale» şi cu cel cu trimitere spre rock. Nu mai am cu ce să cânt! Am acoperit toată sfera!" Să nu credeţi că maestrul are gânduri de retragere. E doar o glumă.

"Pe urmă mă aşez şi mă apuc să scriu. Vreau să scriu proză, pentru că am atâta poezie în mine ştiind toată poezia românească! Eu cred că ar fi bine să o trec în proză. Băiatul ăla, prietenul meu, Tolstoi (râde), s-a apucat să scrie «Război şi pace» la vreo 80 şi ceva de ani. Aşa că, niciodată nu e prea târziu!"

PERMANENTELE FRUMUSEŢI
Din dragoste de public, maestrul şi-a luat anotimpurile la braţ - de data aceasta Vara şi Toamna - şi la 29 septembrie le prezintă din nou la Sala Palatului. Stagiunea permanentelor frumuseţi. "E un spectacol făcut la cererea publicului. Au iubit atât de mult anotimpurile făcute de mine şi orchestrate de Marius Hristescu atât de frumos încât au spus că ar fi păcat să nu le reiau. Am vrut să le fac pe toate patru, anotimpurile mele. Dar ar fi trebuit să tai prea mult din fiecare.

Şi atunci fac două şi două. Şi pentru că vremurile, vremea s-au tot schimbat încât nu mai avem două anotimpuri foarte clare... Lumea asta e conform naturii. Atunci şi în spectacolul «Permanentele frumuseţi» vara şi toamna vor fi împreună, pentru că în zilele de toamnă există zile de vară extraordinară şi invers, vara vine un cenuşiu de noiembrie pe noi! Nu voi face spectacolele separate. Nu va fi vara partea I şi toamna partea a II-a. Ele vor fi îmbinate. Se ţes precum cele două anotimpuri. Atunci când ne va fi foarte cald..."
Când ne va fi foarte cald aşteptăm să vină Iarna şi Primăvara.