x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul şi artistul

1
Autor: Catalin Pruteanu 03 Noi 2008 - 00:00

Evandro Rossetti, Dan Andrei Aldea şi Adrian Ivaniţchi îşi amintesc cu drag de Vali Sterian.



Evandro Rossetti l-a cunoscut pe Vali Sterian în 1973, la Primăvara Baladelor. "La început nu a fost uşor să intrăm în sintonie, cred că deoarece Vali prefera să se mişte în anturajul lui, care era un fel de clan, apoi am devenit foarte buni prieteni şi chiar la Cenaclul Flacăra am fost primii care am cântat împreună piesele noastre. Vali era acelaşi şi în viaţă, şi pe scenă. Omul şi artistul, expresie a firii lui. Îmi face plăcere să-mi amintesc de turneul în care noi deschideam concertul trupei Sfinx, de care Vali era foarte legat, ce prezenta opera Zalmolxe. Ce onoare!", ne-a povestit Evandro Rossetti.

REVOLUŢIONAR. Folkistul îşi aminteşte că Vali Sterian a fost întotdeauna un revoluţionar. "Părul lung, îmbrăcămintea neconvenţională, piesele satirice, numele copilului, Oliver. Presupun că şi în perioada revoluţiei a fost, de asemenea, deosebit." Evandro Rossetti a plecat din ţară în 1978, dar "de atunci l-am văzut în fiecare zi, deoarece prietenii sunt prezenţi în viaţa mea chiar dacă sunt departe şi chiar dacă nu mai sunt. Ciao, Vali!".

DOI PUŞTI. "L-am cunoscut prin 1972, cred. Noi (grupul Sfinx) eram «cazaţi» la Clubul Universitas, în Schitu Măgureanu, şi într-o după-masă văd intrând în sala noastră de repetiţie doi «puşti» cu părul vâlvoi: «Dan, te rugăm să ne asculţi; vrem să-ţi cântăm nişte piese şi să ne spui ce crezi despre ele. Noi suntem Vali şi Carmen, aşa ne cheamă». «Verilor, nu ştiu de ce vă interesează aşa mult părerea mea, dar, dacă-i pe aşa, scoateţi chitarele şi daţi-i bătaie!», ne-a povestit Dan Andrei Aldea. "Au scos la repezeală chitarele din tocuri, s-au acordat cu viteza luminii şi mi-au cântat prima piesă; când au terminat-o, s-au uitat lung la mine, eu m-am uitat lung la ei, şi înainte să zic ceva au început-o pe a doua. Mi-au cântat vreo două ore piese care de care mai minunate. A fost cel mai frumos recital pe care cineva l-a dat pentru mine vreodată. Când au terminat, tot ce-am putut spune a fost: «Mulţumesc, a fost o cinste pentru mine să vă ascult». La scurt timp după aceea au şi participat la «Primăvara baladelor», au fost premiaţi şi au intrat în viaţă", spune artistul.

O PERSOANĂ INCOMODĂ
Adrian Ivaniţchi l-a cunoscut pe Sterian în 1974, când a intrat în Cenaclul Flacăra. "Am avut şi ceva conflicte, desigur, fără a fi pe criterii muzicale, ci îndeosebi pe relaţii, hai să le spunem, umane. Vali era pentru mine o persoană incomodă. În acele vremuri eram total diferiţi ca şi atitudine faţă de artele spectacolului. La începutul anilor ’80, după plecarea mea şi a lui Vali din Cenaclu, a apărut albumul Secolul XX, împreună cu Compania de Sunet. Pentru mine a fost o revelaţie. Deşi îl ascultasem ani de zile în Cenaclu cu «Amintire cu haiduci» sau «Nopţi», iată că apărea un album de creaţie de mare valoare", spune Ivaniţchi.

CREATOR DE MUZICĂ PROTESTATARĂ

Adrian Ivaniţchi ne-a povestit că abia după moartea lui Vali Sterian i-a înţeles adevărata valoare. "A trebuit să treacă în eternitate pentru a preţui muzica şi versurile lui. Nu spun aceste lucruri pentru că Vali nu mai e, dar abia după ce el n-a mai fost am realizat cât de important creator era. Astăzi o spun cu sinceritate şi umilinţă: Vali Sterian a fost poate cel mai adevărat creator al unei muzici ce a uitat latura ei protestatară aşa cum ar fi trebuit să fie, iar Vali a fost printre puţinii care a simţit asta chiar şi în libertatea de după".

FOLKIST DIN NECESITATE

După părerea lui Dan Andrei Aldea, Sterian a fost, alături de Mircea Baniciu, "unul din puţinii «folkişti din necesitate». "Bănuiesc că Vali de fapt şi-ar fi dorit mult mai mult să cânte într-o formaţie «adevărată». Cred că această năzuinţă transpare în toate piesele lui. Ca atare, şi Vali, şi Mircea, când au ţinut o chitară în mână, chiar au cântat la ea, n-au folosit-o ca pe o «recuzită», aşa cum se întâmpla la majoritatea folkiştilor în acele vremuri. Vali chiar studia la chitară, nu se juca. «Cu iubirea de moşie» e pentru mine piesa care îl caracterizează pe deplin", spune Aldea.
Citeşte mai multe despre:   vali,   valeriu sterian

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de