Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nebunia cu soarta arhivei "doi ş'un sfert", direcţia de informaţii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, continuă, fapt care îngrijorează tot mai mult şi pune România într-o situaţie delicată în faţa aliaţilor săi. Declanşată de gura cea spurcată a lui Mariean Vanghelie, starea de fapt este amplificată acum de Miron Mitrea, care a declarat că el crede că edilul de la Sectorul 5 are arhiva respectivă sau cel puţin informaţii din ea. Că Mariean Vanghelie este tot timpul preocupat să se dea mare şi să arate că a devenit un maestru al secretelor este consecinţa acţiunilor păpuşarilor din spatele său, stâlpii României postdecembriste, care i-au oferit şansa să fie primar. Pe vremea când aceştia erau la "butoane", chestiunea secretelor serviciilor de informaţii se tranşa în birourile lor. Sau aşa aveau senzaţia. De atunci au trecut ceva ani, iar ofiţerii de informaţii s-au mai schimbat şi aceştia ştiu că averea lor cea mai de preţ este credibilitatea şi coloana vertebrală. Mai ales că România a intrat în familia euro-atlantică, în care problema păstrării secretelor este primordială.
Oricât de precaut crede Mariean Vanghelie că a fost în manevrarea secretelor de la "doi ş'un sfert" - dacă într-adevăr s-a dedulcit din polobocul cu atâta "cunoaştere" - s-a fript. Pereţii au urechi, clanţele au ochi, frunzele au miros şi "pamfletul" său, girat de Viorel Hrebenciuc, devine act de acuzare. În cauză se află chiar în poziţie de top şi Dan Nica, fiind din descrierile poetice ale primarului de la Sectorul 5 artizanul "salvării" arhivei DGIPI.
Parchetul are destule motive să se sesizeze fără să aştepte rezultatele anchetei interne declanşate de Vasile Blaga, ministrul de Interne care i-a urmat lui Dan Nica. În Codul Penal, divulgarea unor documente sau date care constituie secrete de stat de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani. În acelaşi timp, deţinerea de documente secrete de stat şi a altor documente prin care se pune în pericol siguranţa statului, fără a avea atribuţii de serviciu în acest sens, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani. De asemenea, oricare altă persoană care deţine neautorizat şi divulgă informaţii şi date secrete de stat este închisă de la unu la şapte ani. Apoi, deţinerea acestor informaţii secrete de stat este strâns legată şi de cum sunt ele folosite. Foarte simplu, secretele pot fi transmise unui serviciu de informaţii care desfăşoară operaţiuni ostile faţă de România, NATO şi Uniunea Europeană. Unui serviciu de spionaj puternic nu-i este deloc imposibil să găsească pârghiile de acţiune, fie ele chiar un primar de sector sau un ministru, prin care să prezinte România ca un stat neserios, în care bătăliile politice interne pot arunca în aer înţelegeri secrete de maximă importanţă şi să facă din documente secrete teribile maculatură. Personajele implicate în această telenovelă care nu se mai termină nu pot garanta că n-au căzut într-o astfel de capcană. Daunele sunt majore, iar pentru a preîntâmpina astfel de situaţii ne trebuie politicieni cu multă minte, şi nu animaţi doar de vendete de culise şi care să manevreze informaţii pe care nici măcar nu sunt în stare să le citească şi să le înţeleagă. După ce ai aruncat buzduganul în acest domeniu al secretelor de stat nu-i ca la primărie cu asfaltatul străzilor şi cu apa caldă, să te suceşti când ai chef. Tragi ponoasele o viaţă întreagă!
Cadrul normal de acţiune al unui politician preocupat să demaşte eventualele abuzuri ale unui serviciu secret, ale preşedintelui, ale guvernului, ale unui ministru se află în justiţie şi în Parlament, prin comisiile de resort. Restul e prostie. Sau diversiune.
