La sfarsitul anului trecut, toate ziarele europene importante (citez acum Financial Times, Le Monde, La Repubblica, El Pais, International Herald Tribune) prezentau panorama europeana a crizei in tonuri cenusii si lansau si repetau sintagma "Cu moneda unica, dar fara Unitate". Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, considerata a fi acum la carma Europei, declara ca 2012 va fi mai greu decat 2011, in timp ce directorul FMI, Christine Lagarde (din Franta), sustinea ca in confruntarea cu criza Europa nu a facut inca ceea ce trebuia facut!
Derivele antidemocratice se multiplica in Europa. Avem din plin politici antiimigranti si rasism, miscari populiste al caror mesaj e net antidemocratic (in Italia, Austria, Olanda, Franta), revizuire a Constitutiei care indica o deriva de autoritarism nationalist in Ungaria, tara in care un partid de extrema dreapta se bucura de o mare audienta (peste 22%) populara. Terenul, atat de vulnerabil lasat in urma de masuri dure de austeritate insa lipsite de "suflet" economic, devine locul de joaca propice al extremistilor din politicile nationale.Ei reusesc sa profite de nemultumirea sociala blamand laolalta guvernarile, politicienii si democratia. Valorile europene sunt in dificultate pentru prima oara dupa prabusirea comunismului. Insasi imaginea comunismului, desi neclara si incoerenta, spoita la iuteala de populism, devine din nou atragatoare.
Romania se afla in fata unor riscuri si primejdii inca nebanuite si oricum greu de evaluat, nepregatita sa le raspunda printr-un mare efort national. Pluteste sentimentul unei fatalitati ale carei radacini se afla evident in starea politicii. Incercari de autoritarism nedemocratic am avut prea multe in ultimii trei ani. Mentionez doar supunerea institutiilor sau actelor din justitie unor comenzi politice sau brutalizarea procesului electoral prin comasarea alegerilor, pentru a mari sansele partidului de guvernamant si mai ales politizarea cvasiabsoluta a functiilor publice. Romania ar avea mare nevoie de autoritate si autoritarism, dar in sens contrar: autoritatea nestirbita a legii si autoritarismul pedepsirii acelora care dispretuiesc legea. Cei care conduc Romania azi ar trebui sa nu aiba nici o multumire si nici o alta cale decat aceea de a cauta binele pentru oameni si tara. Probabil ca inca mai visez pe baricadele Revolutiei.
"Reforma statului" s-a vazut perfect de clar atunci cand un ins important din angrenajul portocaliu (nu zic PDL, pentru ca PD e locul unei incontestabile reusite politice din care am facut parte) a spus plin de aroganta: "Ba, pentru 50.000 euro, nici nu ma dau jos din pat!" O spaga de 50.000 de euro, adica mult mai mult decat salariul anual al primului-ministru, i se parea un fleac, ceva prea mic. Asemenea indivizi sunt creatia politicii care transforma democratia intr-un joc murdar al puterii. Puterea pare sa nu fie decat un put fara fund umplut cu apa tulbure a coruptiei.
In ultima zi a anului trecut, celebrul antrenor de fotbal Pep Guardiola exprima cu putere in pagina "Conversatii despre viitor" a ziarului spaniol El Pais ca: "Intotdeauna incerc sa le dau (jucatorilor) siguranta pentru ceea ce vor intalni in viitor. Astfel se mareste sansa de a-l face bine". La noi, educatia va trebui sa se adapteze la viata din zilele noastre si sa-i invete pe tineri sa inteleaga jungla in care vor trebui sa traiasca in Romania. Educatia adevarata, despre munca si merit, va mai fi necesara doar pentru cei care vor parasi Romania. Si asta chiar inainte de liceu.
E pura demagogie sau propaganda cand vocile Guvernului clameaza reusita politicilor de austeritate. Ele sunt politici de groaza, iar nu politici de tratament eficace, care dau incredere si intaresc sperantele. Masurile anticriza nu trebuia sa fie masuri antieconomie. De ce Guvernul a fost atat de criminal de incapabil sa utilizeze fondurile europene? Ce reforma mai simpla si mai de succes decat punerea in opera a acestor fonduri putea fi mai la indemana guvernantilor? Si totusi n-au fost in stare. In loc de transparenta costurilor si cheltuielilor publice, a utilizarii avutiei nationale, a flexibilizarii angrenajului birocratic pentru a ajuta economia si a stabilirii celor mai eficiente practici de guvernare ce avem? Avem o pletora de functionari incompetenti, dar foarte siguri pe ei. Ei pot sa nu aplice legile, sa inventeze orice fel de piedici in relatia cu Romania reala si sa execute orbeste ceea ce le ordona Romania puterii. Curata revenire a comunismului ceausist din anii ’80!
Cand cereti poporului sa-si asume obligatii si sa suporte sacrificii tot mai mari, fiti voi, guvernantii, mai inainte de toate, exemplul de seriozitate si cinste! Altfel, ceea ce cereti nu-i decat o injuratura peste durere si necazuri.
Disciplina financiara si bugetara, atat de evident necesara, nu inseamna doar reducerea cheltuielilor si taierea salariilor si a pensiilor ci, mai ales in Romania, inseamna retezarea masivelor varfuri ale coruptiei care stapaneste acum alocarea si cheltuirea banilor publici sau utilizarea avutiei statului.
Am vrea ca anul 2012 sa nu fie anul stupefactiei, sa ajungem impietriti de uimire vazand cum se implinesc predictiile antidemocratice si antieconomice. Vreau sa pasim catre viitor, cu un mers sigur, iar nu unul impleticit, fiindca la urma urmelor e unicul loc unde se poate merge. Cine va porni motoarele Romaniei?