Summit-ul de la Bucureşti ar putea fi unul istoric. Se vor discuta
printre greii lumii chestiuni esenţiale pentru mulţi ani. Primul ar
putea să fie unul care ne interesează direct. Dacă toate lucrurile merg
într-o direcţie bună, s-ar putea să auzim pentru prima oară despre o
gestionare comună Rusia-NATO a conflictelor îngheţate din fostul spaţiu
sovietic. Transnistria ar putea să fie prima zonă de aplicare a acestui
model provocator de securitate. Se iniţiază la Bucureşti şi dezbaterea
pentru Noul Concept Strategic al NATO.
Pentru câteva zile, Bucureşti va deveni cel mai important centru al deciziilor politico-militare din lume. Nu spun asta pentru a reliefa un fals motiv de mândrie. Pur şi simplu, găzduind cel mai mare summit din istoria NATO, suntem practic în miezul evenimentelor. Vor fi în România simultan preşedintele american, cel rus, secretarul general al NATO, secretarul general al ONU, preşedintele Comisiei Europene, şefi de stat şi de guverne din toată Europa şi din alte zone.
Agenda summit-ului va avea un impact major în politica internă, externă şi de securitate a statelor participante.
Primul şi cel mai important subiect este Afganistanul. De succesul operaţiunii de stabilizare a acestei ţări depinde foarte mult nu doar imaginea, ci şi eficienţa Alianţei. De aproape un an, forţele talibane, extremiste, au renăscut în zona de sud-est şi ameninţă capacitatea de ripostă a NATO. Au murit şi militari români, pe lângă cei aliaţi şi populaţie locală. Secretarul general al NATO va face un apel foarte serios pentru creşterea contribuţiei cu trupe şi logistică în acest teatru de operaţiuni. E un front, nu l-am deschis noi, cei din NATO. El a fost o replică fermă, potrivit articolului 5, la atacarea SUA în 11 septembrie 2001, când aproape 3.000 de oameni nevinovaţi au murit. Celor care se mai întreabă şi acum ce căutăm noi în Afganistan le spun că ne-am dorit foarte mult să fim membri NATO şi avem obligaţii ce decurg din acest statut. În plus, dacă stai la tine acasă şi nu combaţi ameninţarea la origine, vom fi mereu cu sabia deasupra capului. Talibanii şi Al-Qaeda au un exerciţiu fundamentalist-terorist de peste 20 de ani şi ameninţă constant securitatea internaţională. Franţa va fi un actor important, anunţând o suplimentare consistentă a trupelor sale, ca un fel de preambul al reintegrării sale din 2009 în structurile militare de comandă ale NATO.
În privinţa operaţiilor Alianţei, zona Balcanilor de Vest, în special Kosovo, va reprezenta un alt moment important de consultări şi decizii. Prin extinderea Alianţei cu Albania, Croaţia şi Macedonia, se întăreşte puternic stabilitatea în Balcani, o zonă permanent generatoare de tensiuni politice şi etnice, ce au avut şi au consecinţe militare. România este direct interesată ca în apropierea graniţelor sale soluţiile de securitate să fie solide şi pe termen lung. Serbia e un subiect aparte, ce trebuie tratat cu inteligenţă.
De aceea, vom sprijini şi începerea procesului MAP (Membership Action Plan) pentru Ucraina şi Georgia. Dacă aceste ţări, în ciuda opoziţiei vehemente a Rusie, încep efortul integrării euroatlantice, România va fi puternic avantajată. La graniţa de est şi nord a ţării noastre, în spaţiul Mării Neagre, e nevoie de un sistem consolidat şi complet de securitate şi democraţie. Fără aceste garanţii, interesul nostru strategic la Marea Neagră va fi mereu torpilat de oscilaţii politice şi militare ale riveranilor influenţaţi de Rusia. Nici Turcia, ca vechi membru al NATO, nu face excepţie de la aceste gen de învăluiri via Moscova.
Noile şi vechile teme pentru discuţii din Consiliul NATO-Rusia (NRC) sunt de asemenea extrem de importante. Suspendarea ratificării Tratatului CFE, Kosovo, ralierea Rusiei la efortul antiterorist extins din zona Asiei Centrale, eventuala implicare a NATO în Caucaz, sensibilităţile uriaşe ale Moscovei privind extinderea scutului antirachetă, Iranul, amplasarea de facilităţi militare americane în România şi Bulgaria, oprirea şantajului energetic cu efect direct asupra unor ţări NATO.
În cadrul politicilor de parteneriat, un loc aparte îl au ţările din Caucaz şi Asia Centrală, unde subiectele militare şi combaterea terorismului se leagă interesant de valorificarea imenselor resurse energetice, într-un cadru neinfluenţat direct de Kremlin.
Summit-ul de la Bucureşti ar putea fi unul istoric. Se vor discuta printre greii lumii chestiuni esenţiale pentru mulţi ani. Primul ar putea să fie unul care ne interesează direct. Dacă toate lucrurile merg într-o direcţie bună, s-ar putea să auzim pentru prima oară despre o gestionare comună Rusia-NATO a conflictelor îngheţate din fostul spaţiu sovietic. Transnistria ar putea să fie prima zonă de aplicare a acestui model provocator de securitate.
Se iniţiază la Bucureşti şi dezbaterea pentru Noul Concept Strategic al NATO. De aici se va putea vorbi despre noul rol global, despre implicarea şi protejarea nu doar a intereselor de securitate ale membrilor, ci şi a celor economice sau de gestionare a unor tipuri noi de ameninţări. Noul NATO trebuie definit până la summit-ul din 2009, când vor fi aniversaţi 60 de ani de la crearea sa.
Până atunci, de la Bucureşti pornire, vom avea sper şi un contur mai clar pentru redefinirea şi modernizarea faimosului Articol 5 al Tratatului Nord-Atlantic, cel care defineşte în esenţă raţiunea existenţei NATO. Poate chiar o nouă Cartă Atlantică.
Agenda summit-ului va avea un impact major în politica internă, externă şi de securitate a statelor participante.
Primul şi cel mai important subiect este Afganistanul. De succesul operaţiunii de stabilizare a acestei ţări depinde foarte mult nu doar imaginea, ci şi eficienţa Alianţei. De aproape un an, forţele talibane, extremiste, au renăscut în zona de sud-est şi ameninţă capacitatea de ripostă a NATO. Au murit şi militari români, pe lângă cei aliaţi şi populaţie locală. Secretarul general al NATO va face un apel foarte serios pentru creşterea contribuţiei cu trupe şi logistică în acest teatru de operaţiuni. E un front, nu l-am deschis noi, cei din NATO. El a fost o replică fermă, potrivit articolului 5, la atacarea SUA în 11 septembrie 2001, când aproape 3.000 de oameni nevinovaţi au murit. Celor care se mai întreabă şi acum ce căutăm noi în Afganistan le spun că ne-am dorit foarte mult să fim membri NATO şi avem obligaţii ce decurg din acest statut. În plus, dacă stai la tine acasă şi nu combaţi ameninţarea la origine, vom fi mereu cu sabia deasupra capului. Talibanii şi Al-Qaeda au un exerciţiu fundamentalist-terorist de peste 20 de ani şi ameninţă constant securitatea internaţională. Franţa va fi un actor important, anunţând o suplimentare consistentă a trupelor sale, ca un fel de preambul al reintegrării sale din 2009 în structurile militare de comandă ale NATO.
În privinţa operaţiilor Alianţei, zona Balcanilor de Vest, în special Kosovo, va reprezenta un alt moment important de consultări şi decizii. Prin extinderea Alianţei cu Albania, Croaţia şi Macedonia, se întăreşte puternic stabilitatea în Balcani, o zonă permanent generatoare de tensiuni politice şi etnice, ce au avut şi au consecinţe militare. România este direct interesată ca în apropierea graniţelor sale soluţiile de securitate să fie solide şi pe termen lung. Serbia e un subiect aparte, ce trebuie tratat cu inteligenţă.
De aceea, vom sprijini şi începerea procesului MAP (Membership Action Plan) pentru Ucraina şi Georgia. Dacă aceste ţări, în ciuda opoziţiei vehemente a Rusie, încep efortul integrării euroatlantice, România va fi puternic avantajată. La graniţa de est şi nord a ţării noastre, în spaţiul Mării Neagre, e nevoie de un sistem consolidat şi complet de securitate şi democraţie. Fără aceste garanţii, interesul nostru strategic la Marea Neagră va fi mereu torpilat de oscilaţii politice şi militare ale riveranilor influenţaţi de Rusia. Nici Turcia, ca vechi membru al NATO, nu face excepţie de la aceste gen de învăluiri via Moscova.
Noile şi vechile teme pentru discuţii din Consiliul NATO-Rusia (NRC) sunt de asemenea extrem de importante. Suspendarea ratificării Tratatului CFE, Kosovo, ralierea Rusiei la efortul antiterorist extins din zona Asiei Centrale, eventuala implicare a NATO în Caucaz, sensibilităţile uriaşe ale Moscovei privind extinderea scutului antirachetă, Iranul, amplasarea de facilităţi militare americane în România şi Bulgaria, oprirea şantajului energetic cu efect direct asupra unor ţări NATO.
În cadrul politicilor de parteneriat, un loc aparte îl au ţările din Caucaz şi Asia Centrală, unde subiectele militare şi combaterea terorismului se leagă interesant de valorificarea imenselor resurse energetice, într-un cadru neinfluenţat direct de Kremlin.
Summit-ul de la Bucureşti ar putea fi unul istoric. Se vor discuta printre greii lumii chestiuni esenţiale pentru mulţi ani. Primul ar putea să fie unul care ne interesează direct. Dacă toate lucrurile merg într-o direcţie bună, s-ar putea să auzim pentru prima oară despre o gestionare comună Rusia-NATO a conflictelor îngheţate din fostul spaţiu sovietic. Transnistria ar putea să fie prima zonă de aplicare a acestui model provocator de securitate.
Se iniţiază la Bucureşti şi dezbaterea pentru Noul Concept Strategic al NATO. De aici se va putea vorbi despre noul rol global, despre implicarea şi protejarea nu doar a intereselor de securitate ale membrilor, ci şi a celor economice sau de gestionare a unor tipuri noi de ameninţări. Noul NATO trebuie definit până la summit-ul din 2009, când vor fi aniversaţi 60 de ani de la crearea sa.
Până atunci, de la Bucureşti pornire, vom avea sper şi un contur mai clar pentru redefinirea şi modernizarea faimosului Articol 5 al Tratatului Nord-Atlantic, cel care defineşte în esenţă raţiunea existenţei NATO. Poate chiar o nouă Cartă Atlantică.
Citește pe Antena3.ro