Agentul H

Intr-o perioada in care vorbim mult despre servicii secrete, surse, urmariti si urmaritori, informatori si informati, lasam deoparte o categorie anume de oameni infiltrati in sistemul social, cu un scop aparte. Ma refer la Agentii Haosului.

Desi pare o denumire livresca, ea acopera un continut cat se poate de real, de concret si de consistent. Agentul Haosului este acea persoana care incearca sa ne induca mereu un sentiment de instabilitate si de nesiguranta, sa ne descrie un sistem blocat definitiv, sa ne defineasca primejdii stresante legate de oameni sau de institutii care devin brusc inamici publici. In plan psihic, rezultatul unui asemenea demers este nelinistea, neincrederea, panica latenta, ideea ca societatea se indreapta inexorabil spre o prapastie infometata. Nimic nu functioneaza si nici nu mai poate functiona: clasa politica, media, clerul, armata, justitia, diplomatia.

Uneori, agentul de acest fel se multumeste sa induca starea de haos si atat. Aici se opreste rolul lui si poate incepe alt joc. Alteori, omul nostru ofera solutii. Exista o singura cale de scapare si ea e legata de un singur om, sau de un singur partid, sau de o singura decizie-cheie. Cetateanul e pus sa-si formeze opinii sub stres si sa ia hotarari in cele mai proaste conjuncturi psihice.

Agentul Haosului nu e un inadaptat, chiar daca el se manifesta ca atare. Iar discursul lui nu trebuie confundat nici cu critica fireasca, nici cu patima partizana. Avem de a face cu un anarhist bine organizat, cu un patimas dotat cu sange rece.

Sistemele de genul celui spre care ne indreptam noi ar trebui sa fie bazate fundamental pe incredere. In banci, in politie, in legi, in mecanismele de protectie a consumatorului sau a naturii. Nu o incredere prosteasca, nu una oarba. E vorba, mai degraba, despre constientizarea factorilor de siguranta si de identificarea mecanismelor capabile sa elimine, treptat, carentele. Aici apare Agentul Haosului. El ne spune ca nu exista factori de siguranta. Ne spune ca nici nu vor fi, pentru ca nu avem mecanisme capabile sa corijeze sistemul. Poate doar daca vreun om providential... Sau daca schimbam un pic sistemul?... Directia de mers?...

Exista propozitii, teze, total false pe care agentul le valideaza calm, bazandu-se pe sofistica, folosind in avantaj propriu haosul unui anume moment.

Luni in sir am vazut la televizor oameni ("noi, opinia publica") care analizau linistiti motivele pentru care Alianta D.A. a castigat alegerile generale in conditiile in care ea nu le castigase. Am vazut oameni ("noi, societatea civila") care descriau cum ar trebui sa arate un partid anume ca sa le fie lor pe plac, desi ei nu faceau si nu fac parte din electoratul lui. Am vazut descrierea unui stat "aflat in pragul dezastrului", pentru ca o Camera a Parlamentului nu a votat o lege care s-a dovedit, ulterior, gresit facuta si a fost modificata. Am asistat la un mare proces public al unui asa-zis scrutin furat, despre care nu s-a mai pomenit ulterior o vorba, desi acuzele erau dintre cele mai grave.

Deunazi, am citit cu interes aproape medical un editorial care descria una din marile primejdii pe care aceasta natiune a izbutit sa o evite la mustata: daca subsemnatul mai ramanea prim-ministru, Romania nu se integra in UE. Desi guvernul meu asigurase integrarea in NATO, obtinuse ridicarea vizelor si finalizase negocierile de aderare. Dar asta era un fleac pentru autor. El descrie explicit un adevarat complot menit sa ma elimine spre binele planetei. Pur si simplu lumea de azi "a inteles" ca trebuiau sa vina in fruntea Romaniei doua partide - care, de altfel, nu pot guverna impreuna - pentru ca tara asta sa mearga inainte. Aveam nevoie de oprirea constructiilor de autostrazi, de scaderea la jumatate a cresterii economice, de invocarea, zi de zi, a alegerilor anticipate si de lupta cu coruptii care fug in voie peste hotare pentru ca sa ne integram in UE.

De data asta, Agentul H scrie o alta istorie pentru a dirija prezentul spre un anumit viitor. Descrie primejdii inexistente ca sa minimalizeze un haos real si palpabil. Decat sa privim zi de zi la o coalitie incapabila sa guverneze, ce-ar fi sa ne inchipuim cat de rau ne-ar fi fost fara ea? Zambind rubicond, turturici de tot felul ne propun sa avem orbul gainilor ca sa putem accepta ce nu e de acceptat.