Agricultura, muncă multă, bani puțini

Tabloul statistic al agriculturii pe ansamblul UE, difuzat recent de EUROSTAT, arată că 2014 a fost un an mănos, cu producția de cereale cea mai mare după minimul din anul secetos 2003. Volumul de cereale recoltate în 2014 a fost de 331,7 milioane de tone, Franța fiind de departe, cu 72,7 milioane de tone, cel mai mare producător din UE, urma-tă de Germania (52 mil. t), Polo-nia (31,9 mil. t), Marea Britanie (24,5 mil. t) și România (22,1 mil. t). Valoric, cerealele repre-zintă, în UE, 13 la sută din producția agricolă totală și 25 la sută din producția vegetală. Urmărind seria cronologică a producțiilor, se constată că aces-tea sunt puternic influențate de condițiile climatice. Deși produc-țiile UE au fost crescute în 2014 cu 15,2 la sută față de media perioadei 2000-2012, suprafețe-le cultivate s-au redus cu 5 procente, fermierii dirijând suprafețele spre alte culturi mai eficiente.

Zootehnia are și ea câteva chei statistice de interpretat. Franța deține cel mai mare număr de bovine - 19 milioane de capete, 22 la sută din șeptelul bovin al UE, la porcine conduc nemții, cu 28,3 milioane de capete, 19 la sută din totalul din UE, iar brita-nicii sunt lideri europeni la creș-terea oilor, cu 23 milioane ovine, 27 la sută din UE. Numărul de ovine și bovine este egal pe ansamblul UE - 84, respectiv 88 milioane de capete. România este pe locul 3 la ovine - 9,5 milioane, având însă doar 5 mili-oane de bovine.

Criza ridicării cotațiilor la producțiile de lapte a declan-șat proteste aprige ale fermieri-lor din țările lăsate fără protecție, avantajul fiind de partea companiilor de lactate. Neînțelegerea specificului oieri-tului din România a adus ciobanii până în plenul Parlamentului. În politica Verde a UE, deși Româ-nia are ponderi de producții de luat în seamă, vocea ei se aude timid și a fost mută când trebuia să-și apere interesele în timpul mandatului de comisar pentru Agricultură al lui Dacian Cioloș. Ponderea agriculturii în PIB a scăzut în 20 de ani de la 18 la 4,4 la sută, ceea ce arată că în România viața la țară este cu muncă multă pe bani puțini.