Al Doilea Război Mondial chiar a existat!

< „Din ziua de miercuri 22 noiembrie 1939 când am fost încorporat pentru a-mi face stagiul militar la Reg. 34 Inf. Constanţa şi până vineri 7 septembrie 1945, când am fost demobilizat la Cernavodă, am stat numai în armată”.

Va să zică, 2117 petrecute sub arme, dintre care 1267 pe front! Și pe cel din răsărit.Și pe cel din apus. A câștigat împreună cu armatele aliate războiul, dar a pierdut casa și satul în care s-a născut, rămase de cealaltă parte a Prutului, în Basarabia, pe care o înhățaseră iarăși rușii. Nu s-a mai întors niciodată acolo!
 Din toamna anului 1945, trăiește în comuna teleormăneană Vitănești. Doar el și amintirile sale, căci Mărioara, nevastă-sa, i s-a mutat în pământ. Două sunt dorurile de care nu se poate vindeca nicicum, de ea și de casa în care a venit pe lume. Din pricina asta și scrie. De mai bine de 40 de ani ține un jurnal zilnic, la fel ca pe front, când și-a așternut zi de zi gândurile pe hârtie, adunându-se până în ziua victoriei nu mai puțin de cinci caiete. S-a înapoiat cu toate cinci din război. Mi le-a arătat prin vara anului trecut. Aproape că i le-am furat pentru a încredința rândurile cuprinse în ele tiparului, exact așa cum au fost scrise, fără nicio cosmetizare literară. Ar fi fost un sacrilegiu să fac asta. Jurnalul de front al veteranului de război Simion Gârlea nu este literatură, ci viață. Viață și moarte. Simion Gârlea ține minte totul. A scris jurnalul ca să putem ține minte și noi, cei de după el. Faptul că Al Doilea Război Mondial chiar a existat! Dorința de a-l publica e legată de nevoia de a ține minte și cei de după noi >.

Călimara cu sânge se numește cartea vârstnicului meu prieten. A apărut cu câteva zile înainte de Paște prin bunăvoința a doi oameni de suflet, afaceristul Gabriel Subțirelu și editorul Firiță Carp. Am avut o oarecare contribuție și eu, în sensul că am scris prefața, din care sunt reproduse rândurile de mai sus. Spre deosebire de cei doi și de Marian Nazat, fără al cărui suport moral ar fi întârziat poate apariția cărții, pot spune că singurul care a avut un interes am fost eu. Voiam să-mi ofer un cadou de ziua mea de naștere, ce tocmai se apropia. Publicarea Călimării cu sânge e dovada clară că mi-am atins scopul. Mulțumesc, dragul meu Simion Gârlea! Lumină lină și La mulți ani!