Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ar fi o gravă eroare să gândim că România, în 2013, ar putea să facă faţă presiunilor crizei economice prelungind starea de austeritate. Mai cu seamă că într-un an în care, mai mult decât în anii precedenţi, societatea noastră are nevoie de o nouă ecuaţie economică, mai apropiată de cerinţele eficienţei. Atât economia, în general, cât şi proprietatea, munca, venitul, consumul, producţia în special. Desigur, într-un cadru de mobilitate a oamenilor, a activităţilor de producere şi comercializare a bunurilor şi serviciilor. Nu văd însă vreo şansă ca această ţintă să fie atinsă fără ca societatea românească să-şi consolideze un climat economic sănătos, întemeiat pe grija pentru lucrul bine făcut. Un astfel de climat nu va putea să fie consolidat înainte de a fi trasate câteva linii de forţă, între care întărirea disciplinei financiare. Iată prim-planul tabloului economic. Paradigma anului 2013.
Într-un recent discurs public, răspunzând la întrebarea unui jurnalist, guvernatorul Băncii Naţionale a opinat că, în noul an, politica fiscală nu va mai fi una de austeritate, ci de consolidare, într-un cadru de disciplină financiară. Şi a continuat: “Politica fiscală cred că va fi una normală, în sensul că nu va fi dedicată continuării ajustării”. Reţin două afirmaţii: “disciplină financiară” şi “politică fiscală normală”. Sunt afirmaţii ale căror ecouri în opinia publică au fost puternice. Totodată, în dezbateri publice, au fost exprimate unele nedumeriri. Un distins profesor se întreba dacă nu cumva, în acest an, termenul disciplinare îl ascunde pe cel de austeritate. Un fel de “aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Discuţii a trezit şi cuvântul “normalitate”. Cum adică, am putea să avem, în acest an, o politică fiscală normală? Intră România în normalitate?
Despre disciplinare. Nu e totuna cu austeritatea. E o altă Mărie cu altă pălărie. Scriam, nu mai departe de lunea trecută, în această pagină: “Măsurile esenţiale, care să asigure plusuri de competitivitate şi eficienţă, nu vor putea fi luate imediat. Şi-atunci? Într-o primă etapă, care ar putea să cuprindă întregul an 2013, ar putea fi ambalate trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială şi disciplina consumului. Abia într-o a doua etapă ar putea fi pusă în funcţiune pompa de oxigen pentru ofertă”. A disciplina fiscalitatea nu are deci nici o legătură cu austeritatea, care înseamnă să strângi cureaua, să tai cheltuieli bugetare, să reduci salarii şi pensii. “Fac o deosebire clară, a spus guvernatorul BNR, între austeritate şi disciplină financiară.”
Despre normalitate. Cei pe care i-a speriat cuvântul gândesc, probabil, că normalizarea politicii fiscale trebuie să însemne vreun maximum de performanţă. Dar sensul cel mai propriu al acestui cuvânt este cu totul altul. A fi aşa cum trebuie să fie. Să răspundă, în acest an, cerinţelor fireşti.
O idee prinde însă curaj: aceea că dacă vrem bunăstare, în anii viitori, vom fi nevoiţi să forţăm o creştere economică sănătoasă încă din 2013. Cu alte cuvinte, să încercăm să obţinem producţii mai mari şi, în consecinţă, un plus de consum. Dar standardul de viaţă mai are un drum lung până la intrarea în normalitate. Până să fie aşa cum trebuie să fie.
Citește pe Antena3.ro
