Transferurile de succes ale fotbaliștilor români devin tot mai mult istorie. Nici măcar cei mai obraznici dintre zvoneri nu-și mai permit să arunce minciuna prin înălțimi iluzorii. Nu-și mai permit fiindcă realitatea ultimei perioade a dat tot mai rău de pământ cu aventurierii speranțelor deșarte.
Vremurile în care fotbaliștii români făceau frumoasă carieră prin Spania, Anglia, Italia, Olanda sau Germania se tot îndepărtează în timp. Vremurile în care fotbaliștii români duceau echipele turcești către înalte performanțe europene au aceeași soartă. Din această perspectivă putem evalua destinația aleasă în această vară de Ciprian Marica și Gabriel Torje, fotbaliști de națională și nu niște tinerei inventați prin campionate de sector. Destinație care povestește o altă realitate. O realitate tristă. Am ajuns niște triști tarabagii ai fotbalului. Iar vina acestei decăderi nu este nicidecum a cramponaților. Vina aparține exclusiv unor imbecili fuduli care s-au împroprietărit cu fel de fel de responsabilități prin fotbalul natal.
Ciprian Marica și Gabriel Torje au ales să meargă la Konyaspor, echipă de locul 11 în Turcia. Opțiunea celor doi pare discutabilă dacă avem în vedere faptul că Marica sau Torje ar fi putut să opteze, chiar și pasager, pentru vreuna dintre fruntașele campionatului nostru. Sunt mulți cei care susțin că cei doi au ales motivația financiară cea mai tentantă. Iar logica unei astfel de susțineri pare convingătoare. Îndrăznesc însă și o altă abordare. Și nu mă gândesc la Torje, fotbalist care are statutul de împrumutat. Mă gândesc la Ciprian Marica, fotbalist care a optat pe proprie răspundere, fotbalist care nu a fost niciodată persecutat de îngrijorări financiare. Cred că Ciprian Marica nu este omul care să se lase copleșit de licitări financiare. De aceea cred că Ciprian Marica, înainte de a accepta oferta turcilor, a refuzat. A refuzat să revină în mizeria din fotbalul nostru.
Ciprian Marica a luat drumul străinătății plecând de la Dinamo. Să presupunem că, sentimental, omul s-ar fi întors să presteze vreun an pentru Dinamo, chiar și gratuit. Dar te poți întoarce la un club care, la ora actuală, își bate joc de fotbaliștii care nu acceptă sclavia? Te poți întoarce într-un club în care milițienismul unui Anghelache este suveran? Nu! Se spune că Marica a fost ofertat și de Steaua. Dar ofertele Stelei au fost plutitoare și, în concluzie, neserioase. De neacceptat. Nu poți răspunde pozitiv unor oferte lansate doar prin intermediul presei. Altă destinație prezumtivă pentru Marica ar fi fost Astra. Dar poți accepta o echipă la care Alexandru Mățel, coleg de națională, este batjocorit de niște conducători grețoși? Dacă ai toate țiglele pe casă, răspunsul este categoric NU. În fine, am mai putea presupune că Ciprian Marica nu se pute gândi nici la Petrolul, acolo unde Adrian Mutu este deja titularul revenirilor eșuate. Și, atunci, ce mai rămâne din fotbalul nostru? Nimic ofertant. Nimic! Un mare nimic.