Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Actuallul şef al Misiunii FMI, olandezul Erik de Vries nu s-a ostenit nici el să citească atent Constituţia României. Sau nu a priceput că în această ţară preşedintele nu are atribuţii executive şi decizionale. Că Guvernul, sub controlul Parlamentului, are de stabilit evoluţia economică şi de administrat ţara. Iar nu preşedintele. Ar fi fost de înţeles, totuşi, în plan strict protocolar, vizita la Cotroceni a delegaţiei conduse de olandez imediat ce a sosit la Bucureşti. Deşi, abuzând ca de obicei, Băsescu aproape că i-a dictat femeistului ce şi cum să pretindă de la miniştri. Dar i-a servit şi felia de tort, din care se dedulceşte şi el, susţinând contracte, chiar dacă oneroase (zăcămintele de aur, cupru şi argint, privatizările heirupiste din energie etc), care sunt pe agenda intereselor companiilor multinaţionale sprijinite de FMI.
Ceea ce a depăşit măsura, însă, a fost o a doua vizită în biroul lui Băsescu. Unde, de astă dată, FMI i-a ridicat acestuia nişte mingi la fileu. Zor nevoie mare, a declarat Erik de Vries, Guvernul trebuie să reformeze sistemul de sănătate şi să asigure compatibilizarea celui de educaţie. Să facem un scurt recurs la memorie. Băsescu tocmai i-a cerut doctorului Arafat, la depunerea jurământului ca ministru, să înainteze în Parlament, până în decembrie, Legea sănătăţii, aşa cum a fost ea clocită la Cotroceni. Adică dând contribuţiile cetăţenilor pe mâna unor societăţi private şi transformând spitalele întrun soi de "fundaţii" cu caracter pur comercial, pe seama pacienţilor. Tot Băsescu îi indicase şi Ecaterinei Andronescu să nu cumva să se atingă de legea tembelă moşită de Funeriu. Din această ecuaţie, mynheer Vries aproape că l-a exclus pe premierul Ponta, căruia s-a mulţumit să-i spună ce au pus la cale el şi Băsescu.
La ora când transmit textul la redacţie, nu ştiu cum s-a încheiat discuţia lui Ponta cu Băsescu, cine va reprezenta ţara la foarte importantul Consiliu European, unde se va decide cine şi câţi bani va primi, în perioada 2014-2020, din Bugetul comunitar. Acolo se vor confrunta dur două curente. Grupul ţărilor emergente, "Prietenii coeziunii" - din care face parte şi România şi la a cărui reuniune la vârf premierul Ponta a participat deunăzi - cere o distribuire mai echitabilă a fondurilor şi promovarea unor politici financiare care să ajute ţările mai sărace. Din contra, granzii Europei, în cap cu Germania, impun întărirea politicilor de austeritate severă şi miscşorarea fondurilor alocate de UE, ceea ce va lovi, desigur, tocmai ţările aflate deja în dificultate. Chiar preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a cerut reducerea drastică a alocărilor către regiunile sărace şi către agricultură (comisarul Dacian Cioloş susţine că asta va duce agricultura înapoi cu 30 de ani). Atitudinea dură a Angelei Merkel e prea bine cunoscută. Şi ea, şi Rompuy, şi alţi oficiali de culoare popular-europeană s-au numărat printre protectorii lui Băsescu, care le este profund îndatorat personal şi care, în discursul lui inoportun de la Congresul PPE de la Bucureşti, s-a depărtat clar de poziţia ţărilor emergente, sărace.
Nu e greu de înţeles cum ar vota Băsescu la Bruxelles. Întrebarea e în numele cui ar vota? Nu are sprijinul Guvernului. Nici al Parlamentului, nici al electoratului. Practic, s-ar preprezenta pe sine însuşi şi camarila sa, singura cu care "coabitează". Victor Ponta, în măsura în care-l ţine cureaua să se bată pentru interesul ţară - dacă la Bruxelles se va duce, contra firii, Băsescu - are obligaţia să-i înmâneze, în numele Guvernului, un mandat subsumat clar intereselor naţionale.
