Oraşul Bucureşti, dincolo de gazele de eşapament, de gropi, de clădiri neterminate, de case vechi lăsate în paragină, are farmecul său în această perioadă, în care toţi copacii, pomii şi arbuştii sunt în floare. Şi, dacă ai noroc să locuieşti pe lângă vreun parc, atunci farmecul florilor este completat de parfumul lor suav, miununat, care îţi dă o stare de linişte şi un dram de speranţă. E primăvară!
Zilele trecute eram pe bulevardul Kiseleff şi admiram florile, mă minunam de orice petală, de orice pomişor, de toate culorile proaspete ale primăverii. Pe trotuar, o pereche de bătrâni, un el şi o ea care, la braţ, mergeau agale, încercând să-şi umple sufletele, extrăgând esenţialul din toată frumuseţea din jur. Din partea opusă, pe acelaşi trotuar, venea un bătrân, singur, care avea în mână o crenguţă înflorită, de corcoduş. Când s-a apropiat de cuplu a ezitat puţin, apoi i-a dăruit doamnei crenguţa înflorită, a salutat, parcă cerându-şi scuze, apoi a plecat mai departe, în primăvara lui.
Sau în amintirea acelor primăveri când se plimba cu doamna sa, la braţ, pe bulevard, şi admirau toate minunile.
Doamna şi domnul au primit gestul celui de-al treilea ca pe ceva firesc, cu bucurie. Pentru că e (încă o) primăvară.