Ce cald era in vara aceea! Ieseau aburi din pamantul incins, iar aerul bolborosea de atata fierbinteala. Imi ardea pielea, ma ustura de la parjolul pravalit de sus. Plecasem de-acasa cu noaptea in cap, sa prind bataia pestelui din zorii risipitori de taine. Cica atunci il agatai lesnicios in carligul unditei si-l trageai afara. Il scotea din adancurile tulburi foamea, si lacomia ii desavarsea moartea. De cu seara imi pregatisem trestia, ii legasem firul de nailon, la capatul caruia innodasem carligul din otel. Ii pipaiam cu degetele ascutimea varfului si ma treceau fiori de emotie. Pluta o facusem dintr-un cocean subtire, ca sa-mi dea de stire ca mocaie. Tata-mare framantase mamaliga cu care sa momesc ciortanii din Dunare si-mi aratase niscaiva secrete pastrate de la mosii lui. Ramele asteptau infasurate unele de altele intr-un borcan cu capacul gaurit, sa nu care cumva sa se asfixieze bietele taratoare. Habar n-aveau de sfarsitul ce le pandea! Dormeam cu geacul la capatai, si cand somnul era mai dulce, auzeam vocea blanda a bunicii. "Hai, ca trebuie sa te scoli!", ma inghiontea ma-marea cu vorba si ma trezeam taman in toiul viselor. Cantau cocosii in departare, iar cainii latrau speriati de ivirea luminii. O luam grabit pe linia inca adormita, taiam soseaua mare si tineam drumul spre Vadul Boului. Acolo se termina satul si incepea lunca manoasa a Geraiului. Demult, taranii aduceau dobitoacele cornute sa le adape in ochiurile de apa ramase dupa revarsarea apelor. fii asa ii pusesera numele, Vadul Boului, sa dainuie de-a pururi. Acum, Dunarea se labartase ca mai mereu, venise iar peste rascoale si se oprise in malul faramicios, slabindu-i temelia. Puzderie de lastuni si prigorii sapasera in peretele moale si-si gatasera cuiburi din surcele si frunze palite. Scosesera pui si ciripeau pe tonuri inalte, a bucurie. Calcam descult, atent sa nu ating ghimpii ascunsi in tarana ravasita de copitele animalelor manate la pascut. Ziua cobora dintr-o data chiar de dincolo de ape, alunecand parca de pe dealul bulgaresc, alb ca varul si pieptis. Imi cautam un loc potrivit si aruncam undita, nu inainte de a infige in malul clisos al apei un parugean. Adica un par pe care ingramadeam cocolosul de mamaliga, sa ademenesc juvetii cei flamanzi, sa-i imbii la pieire. Si, slava Domnului, carasii si soretii se buluceau in jurul aracului sa ciuguleasca din momeala, sa-si umfle burtile. Nici nu apucam bine sa ma linistesc, ca ma impresurau cohortele de tantari si zau ca ma simteam parugean. Navaleau din toate partile si nu se lasau pana nu-si fixau trompele nesuferite in pielea mea de copil crud. Nu dura cine stie cat supliciul anofelilor si ma invadau mustele si taunii. Negri si insistenti, cu intepaturi strasnice. Taiam o crenguta de salcie si ii plesneam nervos, indepartandu-i orisicat. Intepeneam apoi cu ochii la pluta miscata la orice adiere a vantului starnit de zavoaiele tremurande. Ascultam muzica luncii si mi se parea ca aia e toata lumea, ca altceva nu mai exista alaturea. Doar berzele si randunicile plutind deasupra in rotocoale largi sau smucite, prigoriile incurandu-se gures pe luciul apei si vietuitoarele tupilate prin iarba deasa si mustoasa. Ma holbam la limpezimea cerului si nu-mi imaginam ca viata ma va azvarli vreodata din basmul copilariei. Viata e numai copilarie, credeam in naivitatea varstei acelea de lapte si strigam in cele patru zari, sa ma binecuvanteze ursitoarele. Soarele dogorea asupritor, si campul intreg atipea pe la amiaz, motaia. Taceau si pandarii tolaniti in patuiegele ridicate in viile de poveste insirate pe intinsoarea valurita de la "Nisipuri". Vietatile se retrageau la umbra si isi ostoiau spaimele, inmuiate de pripeala naucitoare. Ca sa scap de vipie, ma bagam in apa si ma balaceam, laolalta cu broastele si mormolocii. Bucuria nu dura mult, caci lipitorile mi se infigeau in carnea picioarelor si urlam ca apucatul. "Ba, nu mai tipa ca sperii pestii! Presara sare sau izbeste-o cu palma, da-te-n mata de mucos!", imi strigau din barci pescarii, injurandu-ma in deradere. Imi intrerupeam cu greu lacrimile de durere si desprindeam anevoie rama aia vampirica, pornita sa-mi suga sangele. Adesea mi se arata in vis lipitorile de atunci, multe si nesatule, gata sa ma incolaceasca cu pofta lor nestapanita de lichid rosietic.
Arsita ingena la namiaz, si plevusca se plimba din nou, adulmecand nada din varful carligului. Mai o platica, mai un crapcean, mai un somotei si umpleam geacul pe la scapatat. Imi strangeam undita si ma intorceam acasa coplesit de vraja. Satul zumzaia in amurgul blajin, rascolit de vacile ce-s zanganeau talangile pe ulitele inecate in praf. Taranii trebaluiau prin oboarele saracacioase, despartite de uluci gaunoase, si-si vorbeau sprijiniti de gardurile daulate. Ma-marea prajea in tigaie pestele, pe care il tavalea prin malai, si ne ciuceam in jurul blidului, pe scaune cu trei picioare, din alea rudaresti, cioplite cu barda. Pe masa rotunda, batrana rasturna mamaliga, aburinda si galbena, si o despica ritualic cu ata, in bucati mari, trunchioase. Intingeam dumicatii in prajeala sarata si inghiteam pe nemestecate, hulpav, sa nu mi-o ia altul in fata. Pestii crocanti se topeau pe limba, cum topite sunt definitiv si amintirile astea…
Ce cald era in vara aceea si ce ger s-a invartosat acum!...