Puterea de cumpărare va continua să piardă teren și în 2023, iar lupta va fi de lungă durată, fără un orizont prea apropiat pentru mult așteptata depășire a momentului. Motivele sunt evidente: pe de o parte, dobânzile de referință, decise de băncile centrale, cresc într-un ritm prea mic pentru a avea un impact mai eficient, dar e de înțeles: asta se întâmplă pentru a evita șocuri suplimentare, adică pentru a nu dezechilibra și mai mult bugetele private și populația, care deja au dificultăți cu finanțarea activității sau cu ratele, iar pe de altă parte, se aruncă în continuare cu bani și subvenții în piață, la nivel internațional, nu doar în România – totul, pe fondul unui lanț logistic internațional disfuncțional și al unei producții globale care nu și-a revenit după pandemie; acești factori vor menține, parțial artificial, atât o cerere ridicată, cât și prețuri mari, în continuare.
Nici situația din energie nu ajută mai deloc, chiar dacă mulți se bazează pe primăvara care va veni, tot pe aceeași logică, și la fel de repede vine însă și iarna următoare. Aici, România ar putea să dea un semnal clar, demarând pașii pentru extracția de gaze, din sectorul Neptun Deep din Marea Neagră, contribuind astfel la securitatea energetică și la siguranța aprovizionării, nu doar intern, ci și în regiune.
În ceea ce privește cursul valutar, trebuie să ne așteptăm, cu o probabilitate mare, la depășirea pragului psihologic de 5 lei pentru un euro, chiar dacă nu cu mult, și asta încă din prima jumătate a anului. BNR a cheltuit considerabil și a făcut eforturi mari ca acest lucru să nu se întâmple deja, totuși, deficitul comercial, datoria publică, proiecția deficitului bugetar, războiul și slăbirea producției industriale indică la unison, pe fondul economic internațional complicat, acest fapt. Relația noastră cu euro va fi influențată la anul și de evoluția dolarului. O întărire a monedei americane în raport cu euro, care e destul de probabilă, dar pe care, totuși, FED-ul nu și-o dorește, ar putea să fie în beneficiul unui curs mai favorabil nouă, în raport cu euro.
Însă toate acestea - inflație, curs, război, energie - sunt chestiuni care depind prea puțin de ce am putea face noi, intern. Se vorbește, în schimb, mult prea puțin despre riscul politic intern - iar asta stă mult mai mult în puterea noastră. Foarte probabil, cel mai mare risc și factorul cu cel mai mare potențial perturbator, în 2023, din toate punctele de vedere, este generat de riscul politic. Includ aici și derapajul spre un populism, caracterizat de un naționalism patriotard, brodat cu lozinci antioccidentale, suveraniste, hrănit de aroganța elitelor și nemulțumirea maselor, dar și de jocurile (pre)electorale și interesele de grup, care încep să se contureze, într-o tușă tot mai groasă. Așa că, dacă e ceva ce mă sperie cu adevărat, privind spre 2023, este incapacitatea noastră de a rămâne cerebrali, uniți pentru cauze comune și dispuși să lucrăm împreună, ca o adevărată echipă, pentru echilibrul, interesele și bunăstarea noastră. Știți cum se spune: ’om trăi și ’om vedea - nu de alta, dar și de noi depind multe!