x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Andrei Caramitru, între Doctrina lui Malthus și Decretul lui Ceaușescu

Andrei Caramitru, între Doctrina lui Malthus și Decretul lui Ceaușescu

de Serban Cionoff    |    31 Ian 2020   •   18:34
Andrei Caramitru, între Doctrina lui Malthus și Decretul lui Ceaușescu

Clasic în viață al zicerilor care sfidează principiile logicii clasice și uzanțele respectului față de interlocutor, cugetătorul Andrei Caramitru a emis, acum câteva zile o nouă predicție care ne pune pe gânduri. Pe scurt, referindu-se la atât de sensibil al reformei sistemului sanitar,   domnia sa a cerut ca, de-acum încolo, toată lumea plătească asigurări de sănătate. Prin acest „toată lumea” înțelegând persoanele cu peste 1200 lei pensie lunară și „părinții cu copii în plus”.

 Țară de cârcotași fiind noi, multă lume s-a inflamat și a sărit cu gura pe junele ideolog al USR. Dar eu zic să lăsăm emoțiile deoparte  și să luăm  lucrurile  pe rând, în ordinea enunțului, cu atât mai mult cu cât însuși Andrei Caramitru și-a numit soluția ca fiind cu totul și cu totul altceva decât „utopiile imbecile socialiste”.

 Punctul 1, adică pensionarii. Aici, nu văd de ce l-am critica pe Andrei Caramitru de vreme ce, acum  doi ani, venerabila doamnă Christine Lagarde, pe atunci director al FMI, în prezent, președinte al Băncii Centrale Europene, a declarat, cu subiect și predicat,următoarele:”Bătrânii trăiesc prea mult și asta este un risc pentru economia globală. Trebuie făcut ceva”. Prin acel „ceva” distinsa finanțistă euro-globalizantă înțelegând,foarte probabil și anumite căi și mijloace de „ieșire pe cale naturală din sistem” a acestei categorii de populație. Formulă lansată și brevetată de către Emil Boc, pseudo-premierul regimului Băsescu.  

 Nu trebuie să ai masterate sau doctorate în științele economice pentru a înțelege că aici este vorba despre eterna și mereu actuala problemă a decalajului dintre creșterea demografică haotică și defectuoasa gestionare a resurselor planetei. O lucrare de referință în domeniu fiind faimosul „Raport asupra limitelor creșterii” al Clubului de la Roma, publicat în anul 1972, cunoscut și ca „Raportul Meadows”, după numele profesorului Denis Meadows, de la Massachusetts Institute of Technology,cel care a coordonat echipa de cercetare.

 Dar, dacă mergem ceva mai departe, vom ajunge  la faimoasa- unii ar spune:funesta- doctrină a malthusianismului. Doctrină al cărei autor este reverendul Thomas Robert Malthus, care a analizat prăpastia între creșterea, în progresie geometrică, a populației și creșterea, doar în proporție aritmetică, a mijloacelor de subzistență. Situație în care, autorul „Eseului asupra populației”, a considerat că sărăcia, bolile, epidemiile sau războaiele reprezintă „factori pozitivi” de asigurare a echilibrului între cererile populației și oferta deținătorilor sau a gestionarilor de resurse.

 Mai milos din fire, Andrei Caramitru, optează pentru soluția plății asigurărilor sociale, într-o primă variantă de către cei cu o pensie lunară de la 1200 lei în sus. Zic într-o primă variantă pentru că , spirit dinamic și minte sprintenă, nu putem garanta dacă, mâine sau poimâine, domnia sa nu își revizuiește paradigma și vine cu ideea plății asigurărilor de sănătate pentru toate pensiile!Deocamdată, însă, rămânem la soluția mai sus menționată, prin aplicarea căreia bineînțeles că se vor reduce și banii de care vor dispune respectivele categorii de pensionari, ceea ce, până la urmă, s-ar putea să îi aducă, măcar pe o parte dintre ei, să opteze pentru varianta „ieșirii pe cale naturală din sistem”. Ceea ce, cam tot a selecție naturală aduce…

Cât privește punctul 2, adică „părinții cu copii în plus”, aici lucrurile sunt ceva mai complicate. În primul rând, fiindcă doctrinarul Andrei Caramitru nu ne spune și față de câți copii într-o familie operează indicatorul „în plus”? De aceea, teamă îmi este că - fără voia sa, aș vrea să cred- Andrei Caramitru comite o discriminare pe criterii etnice, știut fiind faptul că, mai ales în cazul unei anumite etnii, există o ridicată rată a sporului demografic. Ceea ce, în sine, nu reprezintă nimic rău, atâta vreme cât știm cu toții că respectiva etnie a dat și dă țării oameni muncitori și destoinici, buni profesioniști și buni cetățeni. Că, printre compatrioții noștri provenind din aceeași etnie avem și persoane certate cu legea, asta este o altă față a lucrurilor. Dar,pornind de aici, nu avem dreptul să emitem judecăți globale și nici să îi stigmatizăm pe toți cei ce aparțin acestei etnii

 Și, pentru o mai bună înțelegere a capcanelor în care cade Andrei Caramitru atunci când operează cu sintagma „ părinți cu copii în plus”, aș vrea să menționez aici un fapt prea puțin cunoscut. Mă refer la o informație pe care am primit-o, cu cinci decenii în urmă dintr-o sursă foarte credibilă, despre faimosul Decret al Consiliului de Stat nr.770 din octombrie 1966 care interzicea avorturile categoric. Decretul era semnat de Chivu Stoica, pe atunci președinte al Consiliului de Stat, dar cel care a cerut în mod imperios accentuarea funcției sale coercitive și punitive a fost Nicolae Ceaușescu, șeful suprem al partidului unic, pe masa căruia ajunsese un raport privind implicațiile complexe ale libertății de a recurge la avort. Pe de o parte, era vorba despre faptul că în anul 1965 numărul avorturilor era de 1.115.000,dublu față de 1959, dar, pe de altă parte, se estima că, dacă se va continua, s-ar putea ajunge la un decalaj în ceea ce privește structura etnică a populației României. Bineînțeles, despre acest  al doilea aspect nu s-a discutat în mod public, dar am considerat necesar să îl aduc în atenție date fiind implicațiile- repet și întăresc: aș vrea să cred neintenționate- ale neinspiratei exprimări a ideologului și strategului Andrei Caramitru despre ,părinții cu copii peste număr”.

×
Subiecte în articol: Andrei Caramitru