x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Anestezistul Băsescu

3
Autor: Petru Calapodescu 08 Noi 2012 - 14:22
Îmi menţin părerea din precedentul comentariu că întâlnirea de nici o oră de la Cotroceni, a preşedintelui Băsescu cu premierul Ponta, n-avea cum să permită o abordare serioasă, o dezbatere aplicată a multelor chestiuni de pe agendă. Mai mult, să permită şi concluzii neaşteptat de armonioase, după cum reiese din comunicatele celor două palate, concluzii survenite după o îndelungată perioadă de controverse şi de atacuri din partea lui Băsescu, fie direct, fie prin intermediul goarnelor sale. Aproape că era de presupus că, Ponta nedând ascultare "indicaţiei" de a-şi încolona miniştrii şi de a se prezenta cu toţii, prin flanc câte unul, la Cotroceni, ci ducându-se el singur, vor sări scântei. Neaşteptat de conciliant, Băsescu nu a făcut nici un reproş în această privinţă. S-a schimbat el peste noapte? A revenit la sentimente mai bune? A început să priceapă că s-a săturat lumea, şi în ţară, şi în afara ei, să-l ştie ca un permanent generator de conflicte, de atmosferă irespirabilă? Mă îndoiesc.

Cred că mai curând e vorba de o strategie de anestezist, acum, cu o lună înainte de alegeri. Strategie prin care vrea să-l ameţească, chiar să-l adoarmă pe Ponta, temperând astfel virulenţa dezvăluirilor grave privind fosta guvernare a regimului Băsescu-Boc. Dezvăluiri care, prin fapte şi date concrete, sunt în campania electorală o adevărată bombă cu fragmentaţie, distrugând orice promisiuni ale pedeliştilor şi luând masca de călugări şi de călugăriţe de pe chipul rechinilor pedelişti împrăştiaţi prin colegiile din toată ţara, în speranţa că li se va pierde urma şi se vor putea adresa unor alegători neinformaţi.

Dacă se va lăsa păcălit de această statagemă, în nădejdea unei coabitări cu Băsescu, poate şi a unei promisiuni a acestuia privind desemnarea premierului după alegeri, Ponta va plăti scump  la 9 decembrie. Şi el personal - Băsescu se ţine de cuvânt doar când ameninţă pe cineva -  şi USL. Care altminteri e supusă unui tir sistematic şi pe toate canalele de către contracandidaţi şi de către ţuţării din ARD. Cât priveşte ramura de măslin pe care unii o văd în mâna lui Băsescu, e o iluzie optică, devoalată ca atare de intervenţii ale sale din ultimele două zile. Când a căutat iarăşi să impună Guvernului propria lui agendă.

La depunerea jurământului de către ministrul Raed Arafat, n-a ezitat să-i ceară acestuia să depună la Parlament, până în decembrie, proiectul din ianuarie al Legii sănătăţii. Adică acel proiect căruia i se opusese chiar Arafat şi care  - cu prevederi de privatizare aberante, care deturnau contribuţiile cetăţenilor spre asiguratori privaţi, transformau spitalele în entităţi comerciale şi aruncau toată povara cheltuielilor în cârca pacienţilor - a fost bomboana pe coliva Guvernului Boc. A doua zi, într-un discurs în care a torturat limba engleză, a ţinut să-i lămurească pe reprezentanţii FMI că toate problemele economiei şi finanţelor ţării trec prin filtrul său şi nu s-a ferit să repună pe tapet zăcămintele cuprifere şi aurifere pe care fosta guvernare a fost la un pas de a le prădui, dând  concesiunea unor consorţii străine, puternic şi pe faţă susţinute chiar de Băsescu, contra unor redevenţe ridicol şi suspect de mici.

Onorabilul nostru prezident a declarat, şi nu o dată, că el nu se va schimba. De ce am crede că tocmai acum, într-o lună vitală pentru evoluţia ţării, ar putea fi altul? Că ar fi capabil să se limiteze la atribuţiile sale strict constituţionale?

Serviciul de email marketing furnizat de