Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Suflă partidele din foalele lor organizatorice, condensând entuziasme, credinţe şi ideologii, vânt prielnic în pânzele corăbiilor propriilor candidaţi? Principele Radu, a cărui retragere o regret, n-a beneficiat, spun unii, de avantajul celorlalţi de a avea în spate, protectoare ca o infirmieră, maşinăria unui partid. Să vedem ce face maşinăria partidelor lor pentru candidatul propus de PNL, Crin Antonescu, şi pentru cel propus de PSD, Mircea Geoană. Îi ajută? Îi sprijină cu toată forţa şi toată încrederea?
Domnul Crin Antonescu este, am convingerea, cel mai aproape de năzuinţa multora dintre noi de a răsturna cârmuirea de mahala de la Bucureşti. Sinceritatea şi forţa discursului lui, talentul oratoric pe care nu i-l contestă nici adversarii, o viaţă ferită de matrapazlâcurile şi mizeriile care au sleit încrederea românilor în politicieni, ar putea resuscita inimi şi speranţe. Oricum este cel mai îndreptăţit să recolteze din spaţiile pârjolite de regimul Băsescu, marele jucător de pe un trotuar pe celălalt al politicii, însoţit de armata sa de cadâne şi supuşi, baştanul parangheliilor şi naşul grătarelor cu mici.
Letopiseţul citit în Parlament, despre viaţa şi făptuirile sale, decorat ca o colivă şi fad ca un sos încropit de un bucătar beat, sper să fie ultimul episod din prestaţia acestui preşedinte care a cărat în derizoriu şi chiar a înmormântat momentul istoric al admiterii noastre în Uniunea Europeană. Coincidenţa domniei acestui abonat la băşcălie, răsărit din bălăriile politicii dâmboviţene, cu momentul în care ni s-au deschis uşile către saloanele stilate, cu oglinzi veneţiene, ale Europei a fost cea mai nenorocită întâmplare.
Crin Antonescu, n-o spun eu, ci oamenii pricepuţi în descifrarea fizionomiilor politice, este opusul actualului locatar de la Cotroceni, în stare şi să-i ţină piept, fără complexe şi inhibiţii, în orice polemică directă. Sunt liberalii, ca partid, conştienţi de uriaşa şansă (minimalizată fireşte de unii) a candidatului propus de partidul lor sau îl lasă pe Antonescu să lupte singur şi să-şi recolteze susţinătorii de oriunde (a se vedea iniţiativa fostului preşedinte Emil Constantinescu) mai puţin din bătătura lor politică? Poate mă înşel, dar observ o somnolenţă liberală inexplicabilă. Să fie siesta de după guvernare?
Isprăviţi-o că nu e bine! În dezbaterile televizate doar domnul Ghişe, fost primar al Braşovului, mai iese la bătaie, fiindcă ceilalţi, când îşi arată faţa, o fac spre a-şi lustrui propria imagine. Scorul electoral al lui Crin Antonescu, peste cel al partidului, i se datorează exclusiv. Redescoperirea discursului din Parlament, cel care l-a propulsat, absenţa bănuielii care planează asupra altor candidaţi că şi-ar putea pipăi pe sub masă picioarele cu Traian Băsescu, încuscrindu-se într-o înţelegere, explică scorul urcător al liberalului.
Domnul Mircea Geoană este acuzat că se află sub scorul partidului. Care partid? Partidul din care face sau a făcut parte Simirad şi care, pe faţă îşi anunţă plecăciunea lângă papucii lui Băsescu, pupaţi gras şi mângâios? Câţi simirazi sunt în PSD? Câţi, pitiţi sub combinezonul opac al cabinei de vot, îl vor vota pe Băsescu? Mai nou, mai puţin grav din punctul meu de vedere, Octav Cozmâncă anunţă susţinerea altui candidat, pretins independent, Sorin Oprescu, fost coleg de celulă de partid.
Un pumn dat în moalele capului lui Geoană sau o pupătură în zona astupată de nădragi a lui T. Băsescu? Ion Iliescu optează pentru a doua variantă. Dacă PSD îşi imaginează că prin toate fentele astea îl faultează, din varii motive, doar pe Geoană, se înşală. PSD îşi şubrezeşte poziţiile şi îşi administrează, cu toate că anatomic e aproape imposibil, şuturi în propriul popou. Marele partid dacă nu-şi ia în serios candidatul se va face mic de tot. Nu-i destulă inteligenţa politică a unui Hrebenciuc.
Dacă partidul va continua să-i stea atârnat de gât ca un pietroi lui Geoană, apoi scorul acestuia e prea bun, e peste partidul real, cel care are probabil zece la sută. Restul sunt fracţiuni, simirazi, cosmânci, oprişani. Cel puţin aşa se vede de departe.
(Voi dezvolta în episodul următor acest subiect).
Citește pe Antena3.ro
