Antrenament pentru o moarte frumoasa

TOTUL SE PLATESTE IN VIATA, dar nu vom sti decat in foarte putine cazuri cand si in ce chip platim un pacat. O multime de porcarii le achitam incrucisat.

Ne trezim cu tensiune oscilanta, doctorul zice ca e de la bautura si tutun si, cand colo, e pretul pentru tradarea unui prieten. Chiar si faptul ca te lasa computerul si ratezi astfel un contract s-ar putea sa fie o pedeapsa de la Dumnezeu fiindca ti-ai mintit sotia. Tot mai des ma gandesc ca toate inexactitatile vietii mele sunt un fel de contrapartida punitiva pentru ce n-am invatat la timpul potrivit: o limba straina temeinic, istoria, sistematic, gramatica limbii romane de nota 10...

UN BASARABEAN MA OPRESTE PE STRADA fiindca m-a vazut intr-o emisiune de televiziune si-mi spune, ca si cum cel mai normal lucru din lume e sa ceri bani multi de la necunoscuti, ca are nevoie de cateva zeci de milioane ca sa-si tipareasca o revista de poezie. Omul ma crede probabil patron si plin de bani. Domnule, ii spun, sunt slujbas, de unde sa-ti dau eu banii astia si de ce? Basarabeanul ma lasa in plata Domnului, la fel de relaxat ca in clipa in care m-a tras de maneca. Ne scandalizam de multimea cersetorilor, care intind mana dupa cateva parale, insa numarul celor convinsi ca cersetoria mare e si solutia cea mai buna, daca-i cu un pretext cultural, e foarte mare. Basarabeanul nu mi-a solicitat o sponsorizare. Mi-a cerut pur si simplu 20 de milioane cu indreptatirea conditiei sale de cersetor de rang mare.

DOMNUL X, PE CARE-L INTREB cum se intreaba cand vrei sa fii politicos cu un octogenar: "Ce mai faceti, cum o mai duceti, cum mai merg lucrurile la 80 de ani?", imi raspunde ca se antreneaza pentru o moarte frumoasa. RenaSterea italianA, pentru ca o cunosc, o simt ca pe un timp apropiat, ca pe un trecut care imi e accesibil - care a fost ieri! - , insa secolul al XVIII-lea de la noi, fiindca nu-l cunosc, il simt indepartat si parca tot departandu-se.

CONSENSUL, in cazul unor teme si griji care preocupa pe toata lumea, are exprimari ciudate. Cea mai bizara fiind aceea ca nimeni nu se grabeste sa-l confirme. In ce priveste Apocalipsa, toti cei cu care discut subiectul spun ca ea a venit, doar ca in forme pe care nu le asteptam si nici nu ni le imaginam. Apocalipsa se individualizeaza. Unii traiesc fericiti, fara sa stie ca si timpul de fericire ce li se da e tot o Apocalipsa. In cateva tari bogate, ea nu a venit cu pucioasa, catran fiert si foc vesnic, ci cu hamburgeri, bere si sex. O doamna mi-a explicat, cu toata incapatanarea pe care o investesc femeile intr-o idee, cand n-o pot consuma pe un barbat, ca Apocalipsa e o etapa istorica, asa ca Evul Mediu sau Comunismul.