Anul fără vară

Pornind de la acest straniu început de iunie, am dat peste istoria "anului fără vară", anul 1816, cel mai rece an din istoria lumii. Căutând un corespondent al "verii indiene" - acea răbufnire neobişnuită de căldură din timpul toamnei - pentru actuala perioadă de... toamnă din începutul acestei veri, am găsit mai multe articole referitoare la anul 1816. Şi am descoperit că oamenii de ştiinţă au publicat deja studii comparative între 1816 şi 2014, intrigaţi de similarităţi climatologice care nu prevestesc nimic bun.

Pe Wikipedia există, bineînţeles, o pagină consistentă dedicată evenimentelor extreme globale din anul 1816. Supranumit şi "Anul Sărăciei", acesta a adus cele mai mari anormalităţi climaterice din istoria omenirii. În primul rând, iarna dintre 1815 şi 1816 a fost cea mai rece din istorie şi a fost urmată de o primăvară şi o vară catastrofale. Ploile reci prelungite, temperaturile extrem de scăzute, inundaţiile, compromiterea recoltelor, foametea şi bolile condus la dezastre economice în America, Europa şi Asia. Majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt de acord că acest fenomen meteorologic global s-a datorat, în primul rând, erupţiei vulcanului Tamboro din Indonezia (5-15 aprilie 1815), considerată un eveniment vulcanic super-colosal, de gradul 7 pe scara erupţiilor - cea mai mare erupţie înregistrată vreodată. Cantitatea de cenuşă vuclanică aruncată în atmosferă a fost atât de mare încât vortexurile polare s-au mutat spre sud şi s-au ţinut lanţ tot anul 1816.

În revista American Thinker (versiunea on-line), pe 22 aprilie 2014 scriitorul Jeffrey Folks publica articolul "2014: Anul fără vară", făcând o paralelă între anul curent şi anul 1816, aşa cum apare el documentat în excelenta carte "Anul fără vară: 1816 şi vulcanul care a întunecat lumea şi a schimbat istoria" scrisă de William şi Nicholas Klingaman. Folks scrie că în 2013 a existat o puternică activitate vulcanică (erupţii majore în Indonezia, Alaska, Italia, Argentina şi Japonia) şi că, urmând acelaşi model climatologic, există asemănări foarte mari între iarna 2013-2014 şi iarna 1815-1816. Predicţiile sale sunt sprijinite şi de prognozele Biroului Naţional Meteorologic din SUA, precum şi de alte surse ştiinţifice. Pe de altă parte, comparativ cu anul 1850, temperaturile globale au crescut, într-adevăr cu 1 grad Celsius, dar relativ la termene de comparaţie mai lungi (4 secole), temperaturile de azi nu intră în logica alarmistă a "încălzirii globale" şi sunt comparabile cu cele dintre anii 950 şi 1250, din perioada Evului Mediu. Dealtfel, studiile arată ca actuala perioadă de dezvoltare explozivă a umanităţii coincide cu ultimii 150 de ani de încălzire uşoară. Iar pericolul real ar fi, de fapt, intrarea omenirii într-o lungă şi ameninţătoare perioadă de răcire, dominată de fenomene climaterice extreme, potenţate şi de efectele poluării.