Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul acestei luni, când aveam de-acum primele semne certe că, prin intermediul unor cadre specializate, se încearcă un veritabil puci în Uniunea Ziariștilor Profesioniști, am scris două articole în care atrăgeam atenția asupra consecințelor de o extraordinară gravitate care amenință nu numai singura uniune de creație a breslei noastre ci însăși onoarea și demnitatea profesiunii de jurnalist. Unul dintre aceste articole a apărut în ,,Jurnalul Național’’, iar celălalt pe pagina agenției „Amos News’’, fapt pentru care reînnoiesc sincerele mele mulțumiri editorilor pentru frumoasele lor dovezi de solidaritate.
Foarte adevărat, nu am fost singurul gazetar care a dorit să își exprime, în mod public, pe un ton ferm și cu argumente, atitudinea față de asemenea acte pe care nu există nici-un motiv să le considerăm ca fiind cauzate de o sinceră dorință de a contribui la bunul mers al UZPR. Dovadă că mai mulți colegi au luat atitudine și au demonstrat, cu cărțile pe masă, că singura explicație pentru ,,lovitura de palat’’ dată de câțiva gazetari cu epoleți o reprezintă dorința unor- foarte… anumiți!- membrii ai uniunii de a acapara, prin lovituri de forță, funcțiile de conducere, după care să procedeze la epurări și acțiuni represive, cu o declarată țintă personalizată. Primii vizați fiind, după cum s-a putut constata numaidecât, președintele UZOR, Doru Dinu Glăvan, precum și alți membri ai organismelor democratic alese ale UZPR. Oameni care nu au acceptat asemenea nedemne campanii fratricide. De asemenea, luând atitudine față de aceste abuzuri care pot crea un grav și rușinos precedent, am menționat, în mod deschis și fără nici-un echivoc, încrederea că stă în puterea obștii noastre să discute, argumentat și civilizat, absolut toate observațiile critice care vizează prestația președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan. Dar, în egală măsură, am cerut, și eu și ceilalți confrați care am scris pe acest subiect, ca discuția să se poarte , în primă instanță, în cadrul statutar al uniunii,iar, în condițiile în care acest lucru nu s-ar fi putut realiza, cei care consideră că au un cuvânt , cinstit și constructiv, de spus , să o facă pe canalele media la care consideră că au deplina libertate de exprimare.
Numai că, în numai trei săptămâni de când „lovitura de palat de la UZPR’’ a ajuns să fie cunoscută publicului , lucrurile au evoluat într-un mod îngrijorător, iar puciștii, care au clamat public debarcarea din funcții a lui Doru Dinu Glăvan, nu dau (și nici nu vor să dea!) semnale consistente și credibile că doresc un dialog democratic, sincer, în folosul marii noastre familii de gazetari. Așa încât, ce a urmat, în ceea ce mă privește, nici că mă mai miră prea mult. De ajuns să spun că m-am trezit pus la zid de către ideologul și strategul puciului, un domn care se recomandă analist militar, pentru ca, ceva mai târziu, să primesc și alte mesaje care sunau mai degrabă a invective decât a invitație la un schimb civilizat de idei. Și , după câte am aflat, nu sunt singurul ,,beneficiar’’(!) al unui asemenea tratament agresiv și intolerant, lipsit de elementară bună cuviință.
Cu toate acestea, am dat curs mesajului transmis de către președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, care a cerut, în mod insistent și repetat, membrilor uniunii noastre să se abțină de la polemici publice și să caute căi și modalități de reluare a dialogului constructiv. Ceea, din păcate, preopinenții au considerat a fi doar o dovadă de slăbiciune sau, poate, de vulnerabilitate din partea celor care nu s-au repezit să le aclame puciul. Dacă nu chiar să își manifeste înflăcărata adeziune la măsurile arbitrare impuse.
Mai grav, cei trei membrii ai cabalei nu contenesc să arunce pe piață minciuni în cascadă, numai și numai din dorința de a da impresia că sunt stăpâni pe situație. Prima dintre aceste minciuni, pe care auto-proclamatul organism de conducere colectivă a pus-o în circulație pe 10 august, este că Doru Dinu Glăvan s-ar fi autosuspendat din funcție și , de bună voie și nesilit de nimeni, și-ar fi transmis atribuțiile către juntă. În realitate, puciștii și-au asumat, cu de la ei putere, aceste competențe, prin proceduri pe care, sper ca foarte curând, justiția să le analizeze cu maximă obiectivitate și să decidă asupra legalității lor. Cu atât mai mult cu cât, la evaluarea gravității faptelor comise de către triumvirii militarizanți, justiția trebuie să se ia act de faptul că, printr-un detestabil joc de culise, junta nu numai că l-a destituit din calitatea de președinte al UZPR pe Doru Dinu Glăvan dar, încă!, l-a și suspendat din calitatea de simplu membru al uniunii. Ceea ce reprezintă un incalificabil abuz și o procedură tipic totalitară, de crasă sorginte stalinistă: „cine nu e cu noi, e împotriva noastră!’’
O altă dovadă incontestabilă a relei credințe și a viciilor de fond ale acțiunilor întreprinse de către puciști o aduce în atenția opiniei publice- într-o emoționantă „Scrisoare deschisă’’ adresată colegilor din UZPR- domnul prof. univ. dr. George Coandă , președintele Juriului de onoare, de disciplină și de arbitraj al uniunii, el însuși lovit, în mod mârșav, de malversațiunile trinomului. Document de conștiință în care domnia sa dezmințind în mod categoric orice suspiciune că ar fi solidar cu acțiunile destabilizatoare ale triumviratului cu epoleți. Mai mult, distinsul universitar declară, sub semnătură, că nici nu a fost invitat la reuniunea de clan în care s-a diktat mazilirea lui Doru Dinu Glăvan. Pe cale de consecință, este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să se susțină unanimitatea de voturi cu care s-ar fi produs înlocuirea președintelui ales al UZPR. Iar, în eventualitatea în care un număr însemnat de membri ai UZPR doreau, cu argumente și dovezi incontestabile, să se producă această schimbare la vârf, singura autoritate în măsură să decidă era, este și rămâne Adunarea Generală a UZPR. Care a și fost convocată, în mod statutar, de către Adunarea Generală Extraordinară din 29 iulie ac. Decizie pe care trioul destabilizator încearcă să o contracareze printr-o altă adunare ,,cu ai noștri’’și cu circuit închis. Ceea ce nu face decât să întărească convingerea că, de fapt, e ceva putred … dar nu în Danemarca, ci în niște birouri bine ferecate din vecinătatea Pieței Romane.
În aceeași ordine de idei, este de reținut și faptul că anumiți membrii ai acestui ,,Trio-Discordia’’ sunt contestați de către colegii din presa militară. Contestare care, vă asigur, nu se face pe motive de antipatie personală, ci cu argumente care țin de aspectul deontologic al discuției. De aceea, cred că nu va trebui să mai curgă multă apă pe Dâmbovița până când prestigioși confrați din frontul presei militare să spună lucrurilor pe nume, cu subiect și predicat. Și pot să vă asigur că au ce să ne spună!...
Până atunci, profit de ocazie și, cu tot respectul cuvenit, adresez domnului general maior inginer, Ionel Sorinel Vasilca, noul șef al Serviciului de Telecomunicații Speciale, rugămintea de a analiza implicarea directă a purtătorului de cuvânt al instituției, colonelul Adrian Fulea, în toată această încâlcită și neguroasă cascadă de abuzuri și de a evalua dacă și în ce măsură comportarea respectivului cadru este compatibilă cu statutul pe care îl are în această instituție militară care face parte din sistemul național de apărare.
Acestea ar fi doar câteva subiecte, pe cât de dureroase pe atât de presante, pe care am dorit să le abordez în aceste notații. Revenind, desigur, fiecărui membru al UZPR ,dar și a fiecărui cititor de bună credință, libertatea să cumpănească și să se pronunțe. Nu, însă, înainte de a mai pune o singură întrebare: dacă într-un asemenea hal se comportă junta pretins jurnalistică, acum, când încă are un statut provizoriu, de tranziție, oare cum vor proceda aceste personaje în situația în care - Doamne apără și păzește!- din bună credință sau din cu totul alte motive, ar fi înscăunați în fruntea obștii și investiți cu puteri discreționare? Personaje care, între noi fie vorba, au tăcut mâlc atunci când a fost nevoie să acționăm, uniți și fermi, pentru ca gazetăriei să îi fie recunoscută calitatea de act creator. Am dat, firește, un simplu exemplu, deși nu unul, oarecare…
De aceea put și întăresc întrebarea de mai înainte fiindcă nu văd cum am putea noi, breasla gazetarilor, să fim crezuți și sprijiniți în demersurile pe care le facem în vederea apărării și respectării legii și legalității, dacă în propria ogradă, adică în UZPR, nu putem și nu știm să punem capăt abuzurilor, minciunii și manipulărilor acestui grup specializat care, în mod nelegal și nestatutar, s-a auto-proclamat ca deținător al funcțiilor de conducere ale UZPR. Adică să apărăm demnitatea obștii gazetarilor!
De aceea, nu pot să închei aceste notații decât reluând, cu respectul pe deplin meritat, gândul nobil și generos al domnului prof.univ. dr. George Coandă: „Dumnezeu să aibă în paza sa UZPR!’’
Citește pe Antena3.ro
