Apostilarea triplicarilor

TATA MI-A SPUS SA MA FAC AGRONOM, fiindca directorul santierului naval era agronom si fura cel mai bine dintre toti directorii pe care-i avusese tata. Mama mi-a spus sa ma fac doctor, fiindca un vecin de-al nostru, angajat portar la un spital de urgenta, nu era zi sa nu capete ceva de la doctori. Bunica era de parere sa ma fac pompier, ca iubitul ei cu care-l nascuse pe tata. "Ce mustati putea sa aiba baiatul ala - zicea ea cu un alean pe care nici o brigada intreaga n-ar fi reusit in veci sa i-l stinga - , ia du-te tu la baietii aia cu tulumbe si ai sa vezi ce meserie frumoasa e sa ai mustati de pompier!" Soacra-mea, care lucra la un abator si n-avea nici o parere, a avut totusi una: "Fa-te bou si ai sa ajungi departe".

DUCANDU-MA SA-MI SCOT UN DUPLICAT dupa diploma de licenta, mi s-a spus ca de acum inainte sa fiu atent, deoarece triplicate nu se dau si c-ar fi prudent sa-mi apostilez duplicatul, intrucat, chiar daca reusesc sa obtin pe sub mana un triplicat, el nu se apostileaza. Cu aceasta ocazie, am descoperit ca unii oameni scot o leafa din verbe despre care nici nu stiam ca exista: apostileaza duplicate, asteptand, ca orice functionari la stat, vremuri mai putin rigide, cand vor putea triplica apostilarile, ca sa castige mai mult.

DE LA O VREME, incep sa-mi apara carti pe care nu le-am scris. Artistii plastici antologheaza cronicile pe care le-am publicat candva despre ei in volume impunatoare, fiindca nimic nu-i mai simplu decat sa-ti faci la computer ceva care seamana perfect cu altceva. Cu o carte adevarata, adica. Si, gata, mi-a aparut inca un volum, despre care, daca nu mi s-ar fi vorbit, n-as fi stiut ca-i sunt autor. Situatia are un revers. Sufera, mai bine zis, o corectie: cartile pe care nu le-am scris apar ca sa nu existe. Cu computerul e ca si cand ne-am intoarce in Evul Mediu, cand multe carti se intocmeau intr-un singur exemplar. Omenirea evolueaza in spirala, iar noi am ajuns sus, pe spirala care duce jos.

AM ASTEPTAT, DIMPREUNA cu o multime de oameni, intr-un hol, s-ajung in fata unui ghiseu, avand grija sa inchid mereu usa dupa cei care paraseau holul. Mi-am dat seama ca la inchisul usii, conform celor invatate in cei sapte ani de acasa, sunt valabile exact aceleasi procente obtinute de Putere si de Opozitie la ultimele alegeri. Doua cincimi din compatrioti sunt bine crescuti si trag usa dupa ei, doua cincimi n-au treaba cu asta, iar 17%, cat e procentul cetatenilor care in toate sondajele de opinie declara "Nu stiu", "Nu ma priveste", "Mi se-ndoaie", te injura de mama daca le atragi atentia ca au lasat usa deschisa si e curent.

O DOAMNA, care vrea sa dovedeasca distinctie si constiinciozitate lingvistica in cele mai banale situatii, nu spune simplu "Va multumesc", ci "Totusi, va multumesc". De asemenea, nu zice "Buna ziua", ci "Desigur, buna ziua" sau "Deci, buna ziua".