Aprecieri in termeni reali

Exportatorii protesteaza in fata sediului BNR, si nu la Palatul Victoria, fiindca in ultimii 15 ani Banca Centrala a gestionat economia in locul guvernelor. Orientarea spre export este foarte importanta pentru un stat, fiindca il ajuta sa recupereze decalajele economice. Ea constrange producatorii sa faca fata concurentei externe si le permite sa dobandeasca experienta strainatatii. Numai ca aceasta strategie are si o conditie preliminara. Economia trebuie sa satisfaca consumul intern si sa exporte doar surplusul. Altfel, succesul exporturilor se bazeaza pe dumping. Marfurile sunt competitive numai pentru ca sunt subventionate indirect - uneori prin cursul de schimb, in alte cazuri prin pretul energiei si aproape intotdeauna prin micimea salariilor.

Saptamana trecuta conflictul dintre exportatori si Banca Centrala s-a acutizat pana in punctul in care cei dintai au pichetat sediul BNR. Importatorii n-au reclamat nimic. S-au rezumat sa-si numere banii castigati. Ei n-au redus preturile, ci au marit marjele de profit. Exportatorii n-au insa cum sa fi uitat deja anii in care au beneficiat de impozit pe profit de 5%, de pret la energie in crestere graduala ori de sacrificiul general al populatiei, in buzunarele careia nu s-a simtit cresterea economica. Totusi, acum, aceiasi patroni avertizeaza asupra pericolului somajului, ca niste lideri sindicali autentici.

In anii in care au primit facilitati, exportatorii trebuiau sa se capitalizeze, sa se restructureze, sa-si optimizeze costurile. Daca insa au ramas la fel de fragili, incat un vant mai puternic, o ninsoare mai deasa ori o miscare mai abrupta a cursului ii pot trece de pe profit pe pierdere inseamna ca, intr-adevar, subventiile nu sunt bune. Inseamna ca bine face Banca Centrala cand incearca sa reconfigureze economia prin aprecierea leului.

Reconfigurarea sau remodelarea economiei! Frumoase vorbe. Dar cum se face asta in practica? Pai, cand agentul economic vede o moneda nationala tare, care nu-i mai da un curs de revenire favorabil, este constrans sa-si micsoreze costurile daca vrea sa-si mentina neaparat aceeasi structura de piata. Iar daca dupa aceasta prima etapa va constata ca tot nu reuseste sa-si extinda semnificativ cifra de afaceri, atunci va decide sa-si majoreze cota de piata interna. Abordarea pietei autohtone necesita tehnologii similare cu cele utilizate la fabricarea produselor straine prezente deja aici, iar aceeasi moneda care-l incurca la export il va ajuta sa se retehnologizeze.

Si mai explicit, daca o companie exportatoare are in acest moment 1.000 de angajati, va realiza repede ca achizitionarea unei benzi de productie ar mai justifica doar 350 de lucratori. Va lua asadar hotararea sa renunte la trei muncitori, care generau o valoare adaugata scazuta in favoarea unuia singur cu productivitate inalta. Apoi, cand va veni vremea sa se contabilizeze rezultatele, ce se va constata? Ca marfurile romanesti substituie, prin calitate si pret, produse din import. Ca veniturile angajatilor cresc in pas cu productivitatea.

Totusi Bancii Nationale i se poate reprosa ca n-a fost suta la suta dura. N-a recurs la terapia de soc, ci a intervenit pe piata in stilul Bank of Japan (BoJ). In Asia de Est, in special in Japonia, statul paternalist indica, prin intermediul fiscalitatii, domeniile prioritare de dezvoltare, iar bancile centrale sunt prezente frecvent pe piata, altfel decat se vede in Europa de Vest. Cand Banca Centrala Nipona cumpara dolari, depreciind yenul, n-o face pentru a se opune unui trend inca imposibil de schimbat, ci ca sa-i apere pe exportatori de riscul valutar. La fel a procedat si BNR. A cumparat 600 de milioane de euro si in plus a mai dat si un mesaj exportatorilor: "Lucrati mai mult cu bancile!". In cea mai simpla varianta, acestia ar fi trebuit sa-si deschida linii de credit care sa coincida ca valoare cu marfa livrata si inca neincasata, suma care sa fie vanduta in timpul interventiilor Bancii Nationale.

Dar exportatorii, in loc sa inteleaga ca achizitiile de valuta le erau adresate, fac greva. N-au vandut decat 90 de milioane - de restul banilor au protestat. Procedeaza precum sindicatele cand li se taie niste subventii care n-ar fi trebuit sa le fie acordate vreodata. Si stiti de ce demonstreaza ei in fata BNR si nu a Executivului? Fiindca Banca Centrala a gestionat economia in ultimul deceniu si jumatate in locul guvernelor. Macrostabilitatea nu s-a obtinut prin modul de administrare al economiei, ci prin sacrificarea stabilitatii monedei nationale si punerea in loc a reperelor economiilor stabile: euro si dolarul.

Iar cand Banca Nationala ajunge, dupa 15 ani in care s-a ocupat cu altceva, la functia sa de baza, reflexul pavlovian ii indreapta pe exportatori tot spre cel care a tinut locul administratorului de drept. Poate ca la poarta bancii ar trebui pus un afis mare: "Noi, acum, ne ocupam cu stabilitatea monedei nationale, in termeni de putere de cumparare. Pentru subventii, incercati la Guvern".

Dar si daca protestatarii s-ar duce la Palatul Victoria, acolo ar trebui sa fie intampinati de un alt anunt: "Gata! Nu mai angajam cheltuieli fara acoperire, caci politica monetara nu mai poate tine loc de politica economica. Leii nu-s facuti pentru a face schimbul intre valute cand e vorba de luat casa in euro cu credit in dolari, ci sunt un mijloc de conservare a valorii".